10 definiții pentru hali (lovi)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A HĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) A lovi puternic (cu ceva). 2) A mânca repede, cu lăcomie. /<ngr. galiti

hălì v. Mold. 1. a prinde mingea în sbor; 2. a apuca repede: odată și hălește mămăliga CR. [Ceh. HALITI, a aruncà mingea, termen de joc cu sensul generalizat].

halésc v. tr. (cp. cu vsl. galiti, a sălta, cu rut. halíti-sĕa, a se grăbi, și cu țig. hal, mănîncă). Fam. Fur, șterpelesc. (E o expresiune luată, probabil, de la jocu halea-malea și se întrebuințează foarte des cînd e vorba de Țiganĭ). Arunc mingea ca s’o lovească cel ce ține filca (în Cța ulesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 să haleáscă

halí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 sg. și pl. haleáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hălí (-lésc, -ít), vb.1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

halí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge.

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura.

Intrare: hali (lovi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hali
  • halire
  • halit
  • halitu‑
  • halind
  • halindu‑
singular plural
  • halește
  • haliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halesc
(să)
  • halesc
  • haleam
  • halii
  • halisem
a II-a (tu)
  • halești
(să)
  • halești
  • haleai
  • haliși
  • haliseși
a III-a (el, ea)
  • halește
(să)
  • halească
  • halea
  • hali
  • halise
plural I (noi)
  • halim
(să)
  • halim
  • haleam
  • halirăm
  • haliserăm
  • halisem
a II-a (voi)
  • haliți
(să)
  • haliți
  • haleați
  • halirăți
  • haliserăți
  • haliseți
a III-a (ei, ele)
  • halesc
(să)
  • halească
  • haleau
  • hali
  • haliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hali lovi) hali

  • 1. popular A lovi puternic (cu ceva).
    surse: NODEX sinonime: lovi

etimologie: