gropar sm [At: DA / Pl: ~i / E: groapă + -ar] 1 Persoană care se ocupă cu săparea de gropi (7) pentru morminte Si: (reg) cioclu, gropaș, gropițaș, gropnicer, îngropător. 2 (Pex) Îngrijitor de cimitire. 3 (Ent; reg) Gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre Si: necrofor (Necrophorus).

GROPAR sm. Cel ce sapă groapa pentru morți, cioclu, îngropător: era ~ul satului ce... apucase să sape... cei trei coți de pămînt pentru vecinica odihnă (GRIG.).

GROPAR, gropari, s. m. l. Cel care se ocupă cu săpatul gropilor la cimitir. Cînd au dat groparii de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capacul putred, ce să vezi! CARAGIALE, O. I 329. ◊ Fig. Proletariatul și-a îndeplinit, în decurs de un secol, acest rol istoric de gropar al capitalismului. După primul război mondial, capitalismul a fost îngropat pe o șesime din suprafața pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 74, 6/2. 2. (Entom.) Necrofor.

GROPAR ~i m. 1) Persoană care sapă gropi pentru înhumarea celor decedați. 2) Gândac care își depune ouăle pe cadavre; necrofor. /groapă + suf. ~ar

gropar m. cel ce sapă mortului groapa, cioclu.

gropár m. (d. groapă; bg. grobar). Săpător de gropĭ la cimitir. V. cĭoclu.

❍ GROPAȘ = GROPAR.

❍ GROPIȚAȘ sm. Trans. (GR.-N.) = GROPAR [gropiță].

❍ GROPNICER sm. Mold. Bucov. = GROPAR [gropniță].

gropar s. m., pl. gropari

gropar s. m., pl. gropari

gropar s. m., pl. gropari

GROPÁR (< groapă) s. m. 1. Persoană care sapă gropi pentru morminte. 2. Gen de insecte coleoptere, cu corpul lung de 1,2-3 cm și elitre scurte decât abdomenul, ce depun ouă le pe cadavre de animale, pe care adeseori le îngroapă pentru a le servi drept hrană larvelor după eclozare (Necrophorus); necrofor.

GROPAR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ul sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.

GROPAR s. 1. (reg.) gropaș, gropnicer, săpător, (Mold. și Bucov.) cioclu. (~ sapă mormintele.) 2. (ENTOM.; Necrophorus) necrofor.