gingășie sf [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 309/34 / Pl: ~ii / E: gingaș + -ie] 1 Înfățișare gingașă. 2 Delicatețe. 3 Manifestare plină de delicatețe, de sensibilitate, de duioșie. 4 (D. o plantă) Lipsă de rezistență la frig sau la căldură excesivă.

GINGĂȘIE, gingășii, s. f. Frăgezime, grație, delicatețe. Fata avea o voce de cristal, mică, dar de o înfiorată gingășie. V. ROM. septembrie 1953, 57. Cînd o văzură... se minunară de o așa rară gingășie. ISPIRESCU, U. 91. ♦ fig. Simțire gingașă, delicatețe (sufletească), blîndețe, duioșie.

GINGĂȘIE ~i f. 1) Caracter gingaș; duioșie. 2) Comportare gingașă. /gingaș + suf. ~ie

gingășie f. 1. calitatea celui gingaș; 2. simțire gingașă; 3. dovadă de afecțiune.

gingășíe f. (d. gingaș). Delicateță, slăbăcĭune, debilitate. Fig. Blîndeță, afecțiune, duĭoșie. Probă de afecțiune.

gingășie s. f., art. gingășia, g.-d. art. gingășiei; pl. gingășii, art. gingășiile (desp. -și-i-)

gingășie s. f., art. gingășia, g.-d. art. gingășiei; pl. gingășii, art. gingășiile

gingășie s. f., art. gingășia, g.-d. art. gingășiei; pl. gingășii, art. gingășiile

GINGĂȘIE s. 1. v. delicatețe. 2. tandrețe. (~ lui am simțit-o cu emoție.)

GINGĂȘIE s. 1. delicatețe, finețe, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.) 2. tandrețe. (~ lui am simțit-o cu emoție.)

GINGĂȘIE. Subst. Gingășie, delicatețe, tandrețe, finețe, subțirenie (fig.), grație, drăgălășenie, drăgălășie (rar); frăgezime, prospețime, fragilitate. Adj. Gingaș, gingășel (dim.), delicat, tandru, fin, subțire (fig.), subțirel (dim., fig.), grațios, drag, drăguleț (dim., pop.), drăgulic (dim., pop.), drăguliță (dim.), drăguț, drăgălaș, frumușel (dim.), atrăgător, plăcut; fraged, fragil, firav, plăpînd, slab, slăbuț (dim.). Vb. A fi gingaș (delicat, fin). Adv. Cu gingășie, cu delicatețe, cu finețe. V. cochetărie, frumusețe.

Gingășie ≠ indelicatețe, nedilicatețe