6 definiții pentru gigantostraceu
Explicative DEX
gigantostracee sf [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr gigantostracées] 1 (Lpl) Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice. 2 Crustaceu din ordinul gigantostraceelor (1).
GIGANTOSTRACEE s.n. pl. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfîrșitul silurianului și au trăit pînă la sfîrșitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. gigantostraceu. / < fr. gigantostracées, cf. gr. gigas – uriaș, ostrakon – carcasă].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
GIGANTOSTRACEE s. n. pl. ordin de crustacee gigantice, de la sfârșitul silurianului până la sfărșitul erei paleozoice. (< fr. gigantostracées)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
gigantostraceu (desp. -tos-tra-/-to-stra-) s. n., art. gigantostraceul; pl. gigantostracee
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de Serene76
 - acțiuni
 
!gigantostraceu (-tos-tra-/-to-stra-) s. n., art. gigantostraceul; pl. gigantostracee
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
gigantostraceu s. n. (sil. mf. -stra-), art. gigantostraceul; pl. gigantostracee.
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
- silabație: -tos-tra-ceu, -to-stra-ceu
 
|    substantiv neutru (N43)    Surse flexiune: DOOM 3    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  gigantostraceu, gigantostraceesubstantiv neutru  
 -  1. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice. DN
-  1.1. Crustaceu din acest ordin. DN
 
 -  
 
etimologie:
-  gigantostracées DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.