ghiuden sm [At: DIONISIE, C. 222 / V: ~em / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: tc göden] Cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă.

GHIUDEN, ghiudenuri, s. n. Cîrnat uscat și presat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. Atîrnau... vreo două hălci de pastramă încrețită de sare, cinci-șase cîrnați turtiți și tari ca ghiudenul. CAMIL PETRESCU, O. II 518. Au făcut pe verdele nesigur al mușamalei un arhipelag nelămurit, amestecat cu pielițe de ghiuden, frimituri de pîine rece. BASSARABESCU, V. 31. Să-i cumpere icre, licurini și ghiudenuri. FILIMON, la TDRG.

GHIUDEN ~uri n. Cârnaț condimentat, presat și uscat, preparat din carne de vacă, de oaie sau de capră. /<turc. güden

ghiuden n. cărnat uscat: ghiuden de Botoșani. [Turc. GÖDEN].

ghĭudén n., pl. e și urĭ (turc. göden). Munt. Cîrnaț din carne de vacă, aromatizat, turtit și uscat. – În Mold. ghidúm și trandafir.

ghiudem sn vz ghiuden

ghiuden (desp. ghiu-) s. n., (bucăți; sorturi) pl. ghiudenuri

!ghiuden/ghiudem (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudenuri/ghiudemuri

ghiuden s. n. (sil. ghiu-), pl. ghiudenuri

ghiuden

ghiudem.

ghiuden (ghiudenuri), s. n. – Cîrnat uscat, din carne de vită. – Var. ghiudem. Tc. ǵöden (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 726). – Der. ghiudemărie, s. f. (fabrică de ghiudenuri).

ghiudem, ghiudemuri s. n. penis.

GHIUDEN s. (reg.) râșchig, (înv.) sugiuc. (~ este o specie de salam.)

GHIUDEN s. (reg.) rîșchig, (înv.) sugiuc. (~ este o specie de salam.)