GÎRÎI (-îin) vb. intr. 1 A cîrîi, a cloncăni ¶ 2 A striga ca gîștele, a găgăi: Deci avînd o gîscă, ce de mult clocea, Îi gîrîia în ușă, strigare făcea (PANN) ¶ 3 A horcăi: avea o gușă la gît... și gîrîia dintr’însa ce dintr’un cimpoiu (CRG.) ¶ 4 A chiorăi (mațele): îmi gîrîiau mațele de foame (CRG.) ¶ 5 A cicăli (R.-COD.) [onom.].