EXHUMARE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma.

exhumare sf [At: SCRIBAN, D. 482 / Pl: ~mări / E: exhuma] 1 (Rar) Dezgropare a unui cadavru sau a unor oseminte Si: exhumație (1). 2 (Glg) Dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate Si: exhumație (2).

EXHUMARE, exhumări, s. f. (Rar) Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; dezgropare. – V. exhuma.

EXHUMARE, exhumări, s. f. Acțiunea de a exhuma.

EXHUMARE s.f. Acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; exhumație. ♦ (Geol.) Dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate. [< exhuma].

*exhumațiúne f. (d. exhumez). Acțiunea de a exhuma. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exhumare s. f., g.-d. art. exhumării; pl. exhumări

exhumare s. f., g.-d. art. exhumării; pl. exhumări

exhumare s. f., g.-d. art. exhumării; pl. exhumări

EXHUMÁRE (după fr. exhumation) s. f. 1. Acțiunea de a exhuma. 2. (GEOL.) Apariția la suprafață, prin eroziune diferențială, a unei forme de relief acoperită de depozite mai puțin rezistente. Fenomenul este frecvent în zonele marginale ale masivelor hercinice.

EXHUMARE s. v. deshumare.

EXHUMARE s. deshumare, dezgropare, dezgropat. (~ unui mort.)

Exhumare ≠ astrucare