23 de definiții pentru egumen
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EGUMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
egumen, ~ă smf [At: CORESI, EV. 180 / V: (îrg) ~măn, igamăn, igomăn, igumăn, (înv) ig~ / A și: (reg) ~men / Pl: ~i, ~e / E: ngr ἡγούμενος[1] vsl ѥгоуменъ] Persoană care conduce o mănăstire (1) (ortodoxă) Si: stareț, (îrg) igomet Cf năstavnic. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: ἡγύμενος — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EGUMEN sm. ⛪ Superiorul unei mănăstiri de călugări, stareț: ceia ce va înjura pre călugăr, acela înjură pre ~ul lui și pre mănăstire PRV. -MB.; ~ii nu pot da în arendă moșiile mănăstirești LEG. CAR. [gr. ηγομενος].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EGUMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț(ă). – Din ngr. igúmenos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EGUMEN, egumeni, s. m. Conducător al unei mănăstiri de călugări; stareț, superior. Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80. O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154. Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EGUMEN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat conducerea unei mănăstiri. /<ngr. egúmenos
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
egumen m. superiorul unei mânăstiri de călugări. [Și igumen: gr. mod. IGŬMENOS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
egúmen m. (ngr. igúmenos, [d. vgr. ῾égúmenos = ῾egemón, șef], de unde și vsl. igumenŭ. V. egemonie). Stariț, superior de mînăstire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
egumăn, ~ă smf vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igomăn sm vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igumăn sm vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igumen sm vz egumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
igumen m. V. egumen.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
igúmen, V. egumen.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
egumen s. m., pl. egumeni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
egumen s. m., pl. egumeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
egumen s. m., pl. egumeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
egumen.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EGUMEN s. v. stareț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EGUMEN s. (BIS.) stareț, (astăzi rar) superior, (înv. și reg.) staroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
egumen (egumeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
egumen În limba mai veche se spunea igumen, în acord cu originalul neogrec ἠγούμενος. Mai tîrziu nu mai apare decît egumen. TDRG notează: „cu un e~ surprinzător”. Scriban se mulțumește să noteze că forma neogreacă o continuă pe cea din greaca veche, iar DLRM spune: „din ngr. egumenos” (acesta însă, bineînțeles, nu există). De o influență a pronunțării erasmice nu poate fi vorba, căci e- apare din secolul al XVII-lea, într-o vreme cînd nimeni nu pronunța erasmic la noi. Soluția mi se pare că este să vedem în egumen un caz de hiperurbanism. În Tend. act, p. 38, n. 23, am citat cazul lui egrasie pentru igrasie (în mod curios, DA vede aici o „hiperlatinizare”); acesta ar putea fi eventual pus în paralelă cu econom/iconom, unde forma cu i reprezintă pronunțarea neogreacă, iar cea cu e pronunțarea erasmică. Dar am citat în pasajul pomenit mai sus exemplul lui ilev pentru elev, care nu este grecesc, și se pot găsi chiar cuvinte de origine greacă unde i în neogreacă se pronunță cu e: ipistat în loc de epistat. De aceea cred că închiderea lui e neaccentuat se datorează, cel puțin în unele exemple, unei tendințe românești, prezente mai de mult, și ca o reacție la această tendință au putut apărea pronunțări ca egumen în loc de igumen.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
igumen s. m. v. egumen.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
egumen, egumenisubstantiv masculin egumenă, egumenesubstantiv feminin
-
- Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80. DLRLC
- O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154. DLRLC
- Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251. DLRLC
- Egumena schitului Roșioara era maica Evlampia. GALACTION, O. I 315. DLRLC
-
etimologie:
- igúmenos DEX '98 DEX '09