educativ, ~ă a [At: ARHIVA, I, 73 / Pl: ~i, ~e / E: fr éducatif] 1 Care aparține educației (1). 2 Privitor la educație Si: (rar) educator (3). 3-4 Care educă (1-2), formează, instruiește Si: (rar) educațional (1).

EDUCATIV, -Ă, educativi, -e, adj. Care contribuie la educația cuiva; privitor la educație, de educație. Metode educative. Scriere cu caracter educativ. ▭ Arta înțeleasă ca ideologie concretă are o mare putere educativă. CONTEMPORANUL, S. II, 1955, nr. 343, 3/1.

EDUCATIV, -Ă adj. Care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional. [Cf. fr. éducatif].

EDUCATIV, -Ă adj. (despre o acțiune, o influență care răspunde cerințelor educației; cu valoare formativă. (< fr. éducatif)

EDUCATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de educație; propriu educației. 2) Care contribuie la educație. /<fr. éducatif

*educatív, -ă adj. (d. educat). Relativ la educațiune: metodă educativă.

educativ-estetic, -ă adj. Cu rol de educare în domeniul frumosului ◊ „Acum șase ani, Uniunea compozitorilor a inițiat [...] o acțiune educativ-estetică cu profil de stagiune, purtând simbolic numele de «Clubul prietenilor muzicii».” I.B. 17 XI 72 p. 2 (din educativ + estetic)

educativ adj. m., pl. educativi; f. educativă, pl. educative

educativ adj. m., pl. educativi; f. educativă, pl. educative

educativ adj. m., pl. educativi; f. sg. educativă, pl. educative

EDUCATIV adj. 1. v. educațional. 2. v. pedagogic. 3. instructiv, moralizator, (înv.) învățător. (O scriere cu conținut ~.)

EDUCATIV adj. 1. pedagogic. (Cerințe ~.) 2. instructiv, moralizator, (înv.) învățător. (O scriere cu conținut ~.)