5 definiții pentru dănănăire
Explicative DEX
dănănăi vtr [At: DLR ms / Pzi: ~iesc / E: ns cf dănănăi] 1-4 A dăina1 (1-4).
dănănăì v. 1. a se legăna, a oscila; 2. a cânta tărăgănat. [Onomatopee (v. dăndanì)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dănănăĭésc v. intr. (var. a luĭ bănănăĭesc). Rar. Bălălăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
dănănăi (-ăesc, -it), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creație expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der. dăndănae (var. dănănae), s. f. (extravaganță, aiureală), din încrucișarea cu dandana.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
dănănăi, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dănănăire
dănănăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||