5 definiții pentru dezlănțuit
Explicative DEX
DEZLĂNȚUIT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui.
DEZLĂNȚUIT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezlănțuit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 481 / S și: (înv) desl~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezlănțui] 1 (D. fenomene naturale sau procese naturale; d. acțiuni sau manifestări ale oamenilor; pex d. conflicte, evenimente etc.) Care se declanșează brusc și se manifestă cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (îvr) dezlegat2, furtunos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. 2 (D. oameni) Care se năpustește cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: debordant, nestăpânit. 3 (D. oameni) Angajat (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 4 (D. oameni și animale) Furios peste măsură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZLĂNȚUIT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. (Despre forțele naturii; p. ext. despre oameni sau despre forțe descătușate de ei) Pornit cu violență nestăvilită, declanșat. Mii de torente, năprasnic dezlănțuite, se zdrobesc de stînci. BOGZA, C. O. 64. ◊ (Adverbial) Afară mugește viscolul, se opintește în ferestre, în ușă, chiuie dezlănțuit de-a curmezișul Bărăganului. C. PETRESCU, A. 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
DEZLĂNȚUIT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZLĂNȚUIT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
|  adjectiv (A2)   Surse flexiune: DOR  | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  dezlănțuit, dezlănțuităadjectiv  
 -  1. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: declanșat-  Mii de torente, năprasnic dezlănțuite, se zdrobesc de stînci. BOGZA, C. O. 64. DLRLC
-  Afară mugește viscolul, se opintește în ferestre, în ușă, chiuie dezlănțuit de-a curmezișul Bărăganului. C. PETRESCU, A. 295. DLRLC
 
-  
etimologie:
-  dezlănțui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.