4 definiții pentru dezgrădit
Explicative DEX
DEZGRĂDIT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr-o împletitură. – V. dezgrădi.
DEZGRĂDIT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr-o împletitură. – V. dezgrădi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezgrădit, ~ă a [At: (a. 1646), ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: dezgrădi] (Rar) 1-2 (D. un loc) Cu gardul scos (sau stricat). 3 Desfăcut dintr-o împletitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGRĂDIT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Neîngrădit, neîmprejmuit, cu gardul scos sau stricat. Grădina, după ce era mai mică, era și dezgrădită. RETEGANUL, P. IV 69. 2. Desfăcut dintr-o împletitură, neîmpletit. Partea ascuțită a vîrșei are nuielușele dezgrădite, dar legate strîns cu o ață. ȘEZ. IV 115.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Dezgrădit ≠ împrejmuit, îngrădit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
|  adjectiv (A2)   Surse flexiune: DOR  | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| genitiv-dativ | singular | 
 | 
 | 
 | 
 | 
| plural | 
 | 
 | 
 | 
 | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  dezgrădit, dezgrădităadjectiv  
 -  1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: neîmprejmuit neîngrădit antonime: împrejmuit îngrădit-  Grădina, după ce era mai mică, era și dezgrădită. RETEGANUL, P. IV 69. DLRLC
 
-  
-  2. Desfăcut dintr-o împletitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC-  Partea ascuțită a vîrșei are nuielușele dezgrădite, dar legate strîns cu o ață. ȘEZ. IV 115. DLRLC
 
-  
etimologie:
-  dezgrădi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.