11 definiții pentru căpătuire
din care- explicative DEX (4)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (4)
 
Explicative DEX
CĂPĂTUIRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
CĂPĂTUIRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
căpătuire sf [At: HAMANGIU, C. C., 316 / Pl: ~ri / E: căpătui] 1-2 Asigurare a existenței (sau a viitorului cuiva) Si: căpătuială (1). 3 (Fam) Căsătorie.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
CĂPĂTUIRE s. f. Acțiunea de a se căpătui, obținere a unei situații (prin mijloace condamnabile); căpătuială. (Familiar) Căsătorie. Domnul colonel își sorbea ultimele picături din cafea, istorisind cucoanei planul făcut cu căpătuirea nepotului lor, locotenentul Cireș. BUJOR, S. 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
CĂPĂTUIRE s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de lgall
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
căpătuire s. f., g.-d. art. căpătuirii; pl. căpătuiri
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
CĂPĂTUIRE s. v. îmbogățire.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
CĂPĂTUIRE s. v. căsătorie.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
CĂPĂTUIRE s. căpătuială, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (O ~ rapidă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
căpătuire s. v. CĂSĂTORIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F107)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  căpătuire, căpătuirisubstantiv feminin  
 -  1. Căpătuială, îmbogățire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căpătuială îmbogățire
-  1.1. Căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: căsătorie
-  Domnul colonel își sorbea ultimele picături din cafea, istorisind cucoanei planul făcut cu căpătuirea nepotului lor, locotenentul Cireș. BUJOR, S. 141. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  căpătui DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.