10 definiții pentru cumpătare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂTÁRE, cumpătări, s. f. Măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta.

CUMPĂTÁRE, cumpătări, s. f. Măsură, moderație (la mâncare și la băutură); sobrietate. – V. cumpăta.

cumpătare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II 67/14 / Pl: ~tări / E: cumpăta] (Înv) Potrivire. 2 Dispunere. 3 Îndurare. 4 Uneltire. 5 Determinare a cuiva să facă ceva Si: cumpătat1 (5). 6 Străduință. 7 Economisire. 8 Păstrare. 9 Menajare. 10 Moderație. 11 Stăpânire de sine Si: cumpătat1 (11). 12 Fel de a fi calculat Si: cumpătat1 (12). 13 (Iuz) Calificativ reverențios pentru domnitori în actele scrise.

CUMPẮTARE s. f. Măsură, moderație (mai ales cui privire la mîncare și băutură); înfrînare, sobrietate. La mîncare să ai cumpătare și la băutură să fii cu măsură. POP.

CUMPĂTÁRE f. Simț al măsurii; sobrietate; austeritate. /Din cumpăt

cumpătare f. 1. măsură, moderațiune; 2. abținere dela băuturi și mâncări multe.

cumpătáre f., pl. ărĭ. Moderațiune, înfrînare, sobrietate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpătáre s. f., g.-d. art. cumpătắrii

cumpătáre s. f., g.-d. art. cumpătării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂTÁRE s. v. chibzuială.

CUMPĂTARE s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

Intrare: cumpătare
cumpătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpătare
  • cumpătarea
plural
  • cumpătări
  • cumpătările
genitiv-dativ singular
  • cumpătări
  • cumpătării
plural
  • cumpătări
  • cumpătărilor
vocativ singular
plural

cumpătare

etimologie:

  • vezi cumpăta
    surse: DEX '98 DEX '09