covăseală sf [At: TETRAEV. (1574), 223 / V: ~sa~ / Pl: ~ele, ~eli / E: covăsi + -eală] 1-2 Covăsire (1-2). 3 Lapte covăsit. 4 (Spc) Porție de lapte covăsit folosită ca agent de fermentare și cheag. 5 (Înv; pex) Aluat. 6 (Înv; pex) Plămadă. 7 (Reg; pan; lpl) Resturi de tărâțe din borș. 8 (Reg; pan; lpl) Drojdii de tărâțe folosite pentru a decolora ouăle roșii de Paști. 9 (Reg) Amestec de lut galben cu apă, întrebuințat pentru a murui vatra și pereții casei. 10 (Înv; fig) Motiv de ceartă. 11 (Înv; fig) Pretext pentru a distruge. 12 (Fig) Dușmănie.

COVĂSEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a (se) covăsi ¶ 2 ‡ Dospeală.

COVĂSEALĂ, covăseli, s. f. (Popular) Lapte prins și covăsit întrebuințat ca cuib pentru fermentarea laptelui dulce.

COVĂSEALĂ, covăseli, s. f. (Pop.) Lapte prins sau covăsit, întrebuințat drept cuib pentru fermentarea laptelei dulce. – Din covăsi + suf. -eală.

COVĂSEALĂ ~eli f. Lapte prins sau covăsit întrebuințat pentru fermentarea laptelui dulce. /a covăsi + suf. ~eală

covăsală sf vz covăseală

covăseală (pop.) s. f., g.-d. art. covăselii; pl. covăseli

covăseală (pop.) s. f., g.-d. art. covăselii; pl. covăseli

covăseală s. f., g.-d. art. covăselii; pl. covăseli

COVĂSEALĂ s. v. aluat, dospeală, maia, plămadă, plămădeală.

covăseală s. v. ALUAT. DOSPEALĂ. MAIA. PLĂMADĂ. PLĂMĂDEALĂ.