COTERIE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care își apără reciproc interesele; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

coterie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr coterie] (Liv) Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse Si: (fam) clică, gașcă.

* COTERIE sf. Gașcă, adunare de persoane care petrec în familiaritate și care urzesc împreună intrigi, etc. [fr.].

COTERIE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi și alte acțiuni reprobabile; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

COTERIE, coterii, s. f. Grup restrîns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi, acțiuni reprobabile; gașcă. V. cărdășie, clică. Știu că eu nu mi-am făcut din guvernare un ideal strîmt și tiranic, pe care să-l impun în profitul vreunei secte sau vreunei coterii. GHICA, S. 147.

COTERIE, coterii, s. f. Grup restrîns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi și alte acțiuni reprobabile. – Fr. coterie.

COTERIE s.f. Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. [Gen. -iei. / < fr. coterie].

COTERIE s. f. grup de persoane care își apără reciproc interesele, care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. (< fr. coterie)

COTERIE ~i f. Grup de persoane unite în scopuri reprobabile; clică; gașcă. Spirit de ~. /<fr. coterie

coterie f. reunire de persoane cari trăesc în intimitate sau cari urzesc cabale împreuna.

*coteríe f. (fr. coterie). Iron. Gașcă, clică, cărdășie, ceată de șarlatanĭ.

coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. coteriile (desp. -ri-i-)

coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. coteriile

coterie s. f., art. coteria, g.-d. art. coteriei; pl. coterii, art. coteriile

COTERIE s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

coterie s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.