CORCITURĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă provenită din corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură.

corcitură sf [At: ZAMFIRESCU, R. 190 / V: cur~, cher~ / Pl: ~ri / E: corci² + -itură] 1 Animal sau plantă provenită prin corcire Si: corciu¹ (4). 2 (Prt) Bastard.

CORCITURĂ, CURCITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Animal corcit ¶ 2 pr. ext. Om născut din împerecherea a două neamuri sau rase deosebite: corcitură de Chefalonit și de Slav (D.-ZAMF.); nu de geaba era el curcitură de zeu (ISP.) [corci].

CORCITURĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură.

CORCITURĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire. V. hibrid.

CORCITURĂ ~i f. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; hibrid; bastard. /a se corci + suf. ~tură

corcitură f. soiu corcit.

corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-.

chercitură sf vz corcitură

corcitură s. f., g.-d. art. corciturii; pl. corcituri

corcitură s. f., g.-d. art. corciturii; pl. corcituri

corcitură s. f., g.-d. art. corciturii; pl. corcituri

corcitură, -ri.

CORCITURĂ s. v. hibrid.

CORCITURĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.)

CORCITURĂ s. (BIOL.) bastard, metis, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii deosebite.)

corcitură s. v. HIBRID.

corcitúră, corcituri, s.f. Animal rezultat din amestecul a două rase. – Din corci³ + suf. -itură (MDA).

corcitură, corcituri, s.f. – Animal rezultat din amestecul a două rase. – Din corci³ + suf. -itură (MDA).