21 de definiții pentru consuma (întrebuința)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consuma1 vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~súm / E: fr consommer] 1 A întrebuința ceva pentru satisfacerea nevoilor proprii sau pentru obținerea altor produse. 2 A mânca. 3 A bea.

consumá2 vtr [At: I. IONESCU, D. 238 / Pzi: ~súm / E: fr consumer, lat consumere] 1-2 A (se) distruge un lucru prin întrebuințare frecventă Si: uza. 3-4 A (se) slei de puteri Si: epuiza, istovi. 5-6 A (se) aduce la îndeplinire Si: a efectua, a executa, a termina. 7-8 A (se) perfecționa.

CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ1, consúm, vb. I. Tranz. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ A întrebuința ca hrană; a mânca. – Din fr. consommer.

CONSUMÁ, consúm, vb. I. Tranz. 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514. 2. (Complementul indică un aliment) A întrebuința ca hrană, a mînca. Oamenii consumă pîine. 3. A nimici, a distruge, a pune capăt existenței unui lucru. Flăcările au consumat toată clădirea. 4. Fig. A istovi, a epuiza, a doborî. Spune-mi însă c-ai vrut să faci o glumă, C-o simplă aiurare de-o clipă te consumă. MACEDONSKI, O. II 28. ◊ Refl. Căci fragedul meu cuget se consuma-n durere Și ochii mei în lacrimi eterne se-nchidea. BOLINTINEANU, O. 6.

CONSUMÁ1 vb. I. tr. 1. A întrebuința, a folosi (bunuri sau mărfuri). ♦ A întrebuința pentru hrană; a mânca. 2. A isprăvi, a epuiza, a termina. [P.i. consúm. / < lat. consumere, cf. fr. consommer].

CONSUMÁ1 vb. tr. 1. a întrebuința, a folosi (bunuri, mărfuri). ◊ a întrebuința ca hrană; a mânca, a bea. 2. a termina. (după fr. consommer)

A CONSUMÁ1 consúm tranz. 1) (bunuri materiale, mărfuri) A întrebuința în procesul de consum; a folosi pentru a-și satisface cerințele proprii sau pentru a obține alte produse. 2) (produse alimentare) A întrebuința în calitate de hrană; a mânca. 3) (băuturi) A bea în mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi în mod curent. 5) (probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face să se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfârși. /<fr. consommer

consumà v. 1. a distruge cu totul, a nimici: focul consumă lemnele; 2. a distruge printr’o întrebuințare folositoare: a consuma proviziunile; 3. a risipi: și-a consumat puterile; 4. fig. a săvârși pe deplin, a desăvârși: a consuma o operă, o crimă; 5. a se slei din ce în ce mai mult, a se istovi: s’a consumat de atâta muncă.

consúm sn [At: ZAHARESCU, E. R, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: consuma] 1 Folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor. 2 (Îs) ~ productiv Folosire a mijloacelor de producție pentru crearea de bunuri materiale. 3 (Îs) ~ neproductiv Folosire a mijloacelor de producție în alt scop decât acela de producere a bunurilor materiale. 4 (Îs) Bunuri sau mărfuri de larg ~ Produse ale industriei ușoare sau alimentare care răspund necesităților individuale ale oamenilor și prin folosirea cărora nu rezultă produse noi. 5 Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. 6 (Îs) ~ specific Cantitate de combustibil, de material și de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operații etc.

*2) consúm, a v. tr. (lat. consummare, a împlini, d. summa, sumă; fr. consommer, „a împlini” și „a nimici mîncînd”, supt infl. luĭ consumer, a nimici pe cale chimică). Împlinesc o acțiune, duc la sfîrțit: a consuma un sacrificiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consumá (a ~) (a întrebuința, a distruge) vb., ind. prez. 3 consúmă

consumá (a întrebuința,a distruge) vb., ind. prez. 1 sg. consúm, 3 sg. și pl. consúmă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSUMÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. v. pierde. (Și-a ~ toată ziua reparând bicicleta.) 3. v. mânca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiți, a mânca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mâncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfârși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)

CONSUMÁ vb. 1. v. zbuciuma. 2. v. chinui.

CONSUMA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (înv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoară pentru...) 2. a folosi, a întrebuința, a pierde. (Și-a ~ toată ziua reparînd bicicleta.) 3. a mînca, (fam.) a hali. (~ repede întreaga pîine.) 4. a bea. (~ multe ceaiuri diuretice.) 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a înghiți, a mînca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la această mîncare.) 8. a (se) epuiza, a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (reg.) a (se) găti, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)

CONSUMA vb. 1. a se chinui, a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a chinui, a frămînta, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a mușca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtășită.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

consumá (consúm, consumát), vb.1. A înfăptui, a comite. – 2. A cheltui, a folosi. Rezultat al confuziei cuvintelor fr. consommer și consumer.Der. consum, s. n., din germ. Konsum (-Verein).

Intrare: consuma (întrebuința)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consuma
  • consumare
  • consumat
  • consumatu‑
  • consumând
  • consumându‑
singular plural
  • consu
  • consumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consum
(să)
  • consum
  • consumam
  • consumai
  • consumasem
a II-a (tu)
  • consumi
(să)
  • consumi
  • consumai
  • consumași
  • consumaseși
a III-a (el, ea)
  • consu
(să)
  • consume
  • consuma
  • consumă
  • consumase
plural I (noi)
  • consumăm
(să)
  • consumăm
  • consumam
  • consumarăm
  • consumaserăm
  • consumasem
a II-a (voi)
  • consumați
(să)
  • consumați
  • consumați
  • consumarăți
  • consumaserăți
  • consumaseți
a III-a (ei, ele)
  • consu
(să)
  • consume
  • consumau
  • consuma
  • consumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consuma (întrebuința)

  • 1. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii, pentru a obține alte produse etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În producția însăși, el [muncitorul] consumă prin munca sa mijloace de producție și le transformă în produse de valoare mai mare decît aceea a capitalului avansat. MARX, C. I 514.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A întrebuința ca hrană.
      surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: bea mânca un exemplu
      exemple
      • Oamenii consumă pâine.
        surse: DLRLC
  • 3. (Desp0re probleme, teme, discuții etc.) A trata sub toate aspectele.
    surse: NODEX

etimologie: