COLOFON, colofoane, s. n. (Livr.) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

colofon¹ sn [At: DEX² / Pl: ~oane / E: fr colophon] (Rar) Notă finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu (tipografia, data imprimării etc.).

COLOFON, colofoane, s. n. (Rar) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

COLOFON s.n. Însemnare la sfîrșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzînd date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfîrșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

COLOFON s. n. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării. (<fr., lat. colophon, gr. kolophon)

COLOFON ~oane n. Notă la sfârșitul unei publicații sau pe verso foii de titlu, cuprinzând datele editoriale. /<fr. colophon

* COLOFONIU sbst. Sacîz cu care se freacă coardele viorii și perii arcușului (🖼 138?) [ngr. κολοφώνιου].

COLOFONIU¹ s.n. v. colofon.

colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane

!colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane

colofon (notă, însemnare) s. n., pl. colofoane