COGEAMITE adj. invar. (Pop.) Foarte mare, foarte înalt; coșcogea, coșcogeamite. [Var.: cogemite, gogeamite adj. invar.] – Din sb. kódžamiti, bg. kodjamiti.

COGEAMITE adj. invar. (Pop.) Foarte mare, foarte înalt; coșcogea, coșcogeamite. [Var.: cogemite, gogeamite adj. invar.] – Din scr. kódžamiti, bg. kodjamiti.

COGEAMITE adj. invar. Coșcogea, coșcogeamite. Dragul nostru flăcău, află că Mercana Lunăii s-a făcut cogeamite juncă și pînă vei veni tu e numai bună de zestre. SANDU-ALDEA, D. N. 225. – Variante: cogemite (La TDRG, ȘEZ. I 97), gogeamite (CARAGIALE, S. N. 36) adj. invar.

COGEAMITE adj. invar. pop. Foarte mare; destul de mare; coșcogeamite. /<sb. kódžamiti

cogeamite adv. ceva foarte mare (ironic): cogeamite om. [Serb. KODJAMITI, adult (v. coșcogea)].

gogeamite ain vz cogeamite

COGE('A)MITE, COȘCOGE('A)MITE, COȘCOGE('A), GOGE('A)MITE adj. invar. F Colosal, foarte mare, mare în toată puterea cuvîntului: masa era joasă și pe dînsa fumega o cogemite mămăligă (GN.); să se lupte coșcogeamite namilă de om cu oamenii de boiul nostru (ISP.); geamite bîrsană de căciulă fumurie (BR.-VN.) [srb. blg. koǧamiti; blg. kokošǧa(miti) < tc. koškoǧá „foarte mare”].

COGEMITE adj. invar. V. cogeamite.

gogeamite adv. V. cogeamite.

gogeá(mite), V. cogea.

cogeamite (fam.) (desp. -gea-) adj. invar. (~ flăcăii)

cogeamite (pop.) (-gea-) adj. invar.

cogeamite adj. (sil. -gea-)

cogeamite

cogeamite.

gogeamite (= cogeamite) adj. invar.

COGEAMITE adj. invar. coșcogea, coșcogeamite. (~ om!)