CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Pop.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.

codoș², ~oașă smf [At: PRAV. 540 / V: (înv) ~dăș sm, ~duș sm / A și: codoș / Pl: ~i, ~oașe / E: tc kodoš] (Prt) 1 Persoană care mijlocește prostituția Si: proxenet, pește, (înv) pezevenghi, (reg) votru. 2 (Rar) Codiță (3).

codoș¹ sm [At: VAIDA / Pl: ~i / E: pbl decalc după mg farkas „lup”, propriu „codat”] (Psr) Lup.

CODOȘ sm., CODOȘCĂ sf. Mijlocitor, mijlocitoare între femei și bărbați, în scop de desfrîu: îi spune codoșca cîte și mai multe ș’o face pe femeie să se alunece cu mintea (GRIG.) [tc. kodoš].

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Peior.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. Persoană care mijlocește desfrîul între bărbați și femei. V. proxenet.

CODOȘ ~i m. pop. Persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet. /<turc. kodoș

codóș m. (turc. kodoš). Est. Triv. Pezevenchĭ, rufian, verigaș, acela care ține casă de femeĭ perdute saŭ procură altuĭa asemenea femeĭ. V. samsar.

codăș sm vz codoș²

coduș sm vz codoș²

‡ CODĂȘ = CODOȘ.

CODUȘ = CODOȘ.

codoș (pop.) s. m., pl. codoși

codoș (pop.) s. m., pl. codoși

codoș s. m., pl. codoși

codoș, -doșcă f.

codoș (codoși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat. – Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193), cf. alb., bg. kodoš. – Der. codoașe, s. f. (codoașă); codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă); codoșlîc, s. n. (proxenetism), din tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul).

codoș, -oașă, codoși, -oase s. m., s. f. persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți

CODOȘ s. v. proxenet.

CODOȘ s mijlocitor, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.