coconie sf [At: MOXA, 391/19 / V: cuc~ / Pl: ~ii / E: cocon] 1 (Îlav) Din ~ Din copilărie. 2 (Arg; prt; irn) Mândrie boierească. corectat(ă)

† COCONIE sf. Maram. Oaș. Vîrsta de cocon, copilărie.

coconíe f. (d. cocon, cocoană). Fam. Calitatea de cocon, de cocoană. – În est cu-.

cuconie sf vz coconie

COCONIE s. v. copilărie, pruncie.

coconie s. v. COPILĂRIE. PRUNCIE.

coconíe, coconii, s.f. (reg.) Pruncie, copilărie: „Rujmalin, frunză roșíe, / Ne-am iubit din coconie” (Bilțiu, 2006: 186). – Din cocon + suf. -ie (Scriban, MDA).

coconie, coconii, s.f. – (reg.) Pruncie, copilărie: „Rujmalin, frunză roșie, / Ne-am iubit din coconie” (Bilțiu, 2006: 186). – Din cocon + suf. -ie (Scriban, MDA).