CINE, pron. 1. (Interogativ; servește pentru a întreba despre o persoană necunoscută sau neamintită în cursul vorbirii) Cine-mi iese înainte ? Cine-mi luminează pragul ? (CERNA). ♦ Expr. Cine (mai) știe !?=nu știu, nu cunosc problema. Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărît) mai știi. . . ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mămuca (CREANGĂ). 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis. . . ♦ Expr. Are (sau n-are) cine sau este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care. . . 3. (Nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea (JARNIK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. cui] – Lat. *quene (= quem).

CINE²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) cinema”, „în legătură cu cinematograful”. [Var. cinema-. / < fr. cinéma < cinématographe].

CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINEMO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinematograf”. (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

CINEMA, s. n. invar. Cinematograf. – Fr. cinéma[tographe].

CINEMA- v. cine²-.

CINEMA¹- elem. cine-. ()

CINEMAT(O)- elem. cine-.

CINEMO- elem. cine-.

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.

CINEMA- „film, proiecție”. ◊ gr. kinema „mișcare” > fr. cinéma- > rom. cinema-. □ ~scop (v. -scop), s. n., procedeu cinematografic de proiecție pe un ecran lat pentru obținerea unui cîmp vizual mărit; ~tecă (v. -tecă), s. f., arhivă de filme; sin. filmotecă.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.