CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.

caraghioslâc sn [At: GHICA, S. 322 / V: ~ozl~, ~luc / Pl: ~uri / E: tc karagözlük] Faptă, gest sau lucru care stârnește râsul Si: bufonerie, comicărie Cf mascaradă.

CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din tc. karagözlük.

CARAGHIOSLÎC, caraghioslîcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stîrnește rîsul. – Tc. karagözlük.

CARAGHIOSLÂC ~uri n. Vorbă sau acțiune care provoacă râsul. /<turc. karagözlük

caraghioslâc n. 1. farsă de caraghios, joc cu vorbe sau cu gesturi comice: un caraghioslâc ca toate revoluțiile de la noi AL.; 2. glumă grosolană și josnică, bufonerie ordinară: care va să zică și caraghioslâc pe lângă celelalte AL. [TurC. KARAGÖZLÜK].

caraghiosluc sn vz caraghioslâc

caraghiozlâc sn vz caraghioslâc

CARAGHIOSLÎC, CARAGHIOZLÎC (pl. -îcuri) sn. Gest, vorbă de caraghios; glumă grosolană: supleantul încercă să mai istorisească cîte un caraghioslîc D. -ZAMF.: spune obrăznicii, măscării, caraghiozlîcuri și capătă și el o bucățică de pîine CAR. [tc. karagözlük].

CARAGHIOSLÎC caraghioslîcuri, s. n. Faptă sau gest care stîrnește rîsul; giumbușluc, bufonerie. Au pornit pe la amiazi îmbrăcați în haine pestrițe, cu coade de vulpi la căciuli... strîmbîndu-se la lume pe uliță și făcînd fel defel de caraghioslîcuri. GHICA, S. 322. ♦ Lucru neserios, ridicol. – Pronunțat: -ghios-.

caraghĭozlîc n., pl. urĭ (turc. karagözlük). Fapt caraghĭoz.

caraghioslâc (desp. -ghios-) s. n., pl. caraghioslâcuri

caraghioslâc s. n., pl. caraghioslâcuri

caraghioslâc s. n. (sil. -ghios-), pl. caraghioslâcuri

caraghioslîc

CARAGHIOSLÂC s. v. bufonerie.

CARAGHIOSLÎC s. bufonerie, clovnerie, comicărie, giumbușluc, (rar) bufonadă, paiațarlîc, paiațărie, (înv.) cabazlîc, giumbuș, mascaralîc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.