opțiuni
  • info
14 definiții pentru bunețe

Explicative DEX

BUNEȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

BUNEȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.

bunețe sf [At: PALIA (1582), ap. GCR 538/10 / V: ~eață, ~ță / E: bun + -ețe] 1 (Reg) Bunătate (1). 2 (Reg) Binețe.

bunețe s.f. (reg.) Bunătate. • pl. -eți. /bun + -ețe.

❍BUNEȚE, -EȚĂ sf. Tr.-Carp. Bunătate: arete-se ei cît de blînzi sau cu bunețe (SB.); pe toți îi întrecea, atît în istețime cît și după buneța lucrului (RET.) [bun].

BUNEȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.

buneță sf vz bunețe

binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].

Ortografice DOOM

bunețe (reg.) s. f., art. bunețea, g.-d. art. buneții; pl. buneți

bunețe (reg.) s. f., art. bunețea, g.-d. art. buneții; pl. buneți

bunețe s. f., art. bunețea, g.-d. art. buneții; pl. buneți

bunețe s. f., pl. buneți (bunețe)

Sinonime

BUNEȚE s. v. blândețe, bunătate.

bunețe s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.

Arhaisme și regionalisme

BUNEȚE s.f. (Ban., Trans. SV) Bunătate. Ceartă și tare înfruntă nebuniia acelora carii nu caută, nu cinstescu muiarea pre înțelepciune, pre smerenie, pre buneațe. SA, 75v. Bunècé. Bonitas. AC, 331. Au făcut puternică buneța ta. CAT. B, 58. Etimologie: bun + suf. -ețe. Cf. lască. feminin

Intrare: bunețe
bunețe1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunețe
  • bunețea
plural
  • buneți
  • bunețile
genitiv-dativ singular
  • buneți
  • buneții
plural
  • buneți
  • buneților
vocativ singular —
plural —
bunețe2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunețe
  • bunețea
plural
  • bunețe
  • bunețele
genitiv-dativ singular
  • bunețe
  • buneței
plural
  • bunețe
  • bunețelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buneță
  • buneța
plural
  • buneți
  • bunețile
genitiv-dativ singular
  • buneți
  • buneții
plural
  • buneți
  • buneților
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunețe, bunețisubstantiv feminin

regional
  • 1. Blândețe, bunătate. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM
    sinonime: blândețe bunătate
    • format_quote Arete-se ei cît de blînzi sau cu bunețe. (SB.) CADE
    • format_quote Pe toți îi întrecea, atît în istețime cît și după buneța lucrului. (RET.) CADE
  • 2. Binețe. MDA2
    sinonime: binețe
etimologie:
  • Bun + -ețe. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.