opțiuni
  • info
20 de definiții pentru bucălat

Explicative DEX

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.

bucălat, -ă adj. (despre obraji) Care este durduliu; bucălai. Obrajii, bucălați și trandafirii (SADOV.). Ext. (despre oameni) Care este rotund; durduliu. Un copil bucălat. • pl. -ți, -te. /de la bucă.

BUCĂLAT adj. Grăsuliu la față: nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, ~ă (BR.-VN.).

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.

BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).

BUCĂLAT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă

bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.

bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.

bucălai a vz bucălat

bucălan[1] a vz bucălat

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

bucălav a vz bucălat

bucălău[1] a vz bucălat corectat(ă)

  1. În original bucălălău, corectat conform variantei indicate la intrarea principală. — gall

bucăliu a vz bucălat

Ortografice DOOM

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate

bucălat adj. m., pl. bucălați; f. sg. bucălată, pl. bucălate

Sinonime

BUCĂLAT adj. v. grăsuț.

BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Prunc ~.)

Antonime

Bucălat ≠ scofâlcit, supt

Intrare: bucălat
bucălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălat
  • bucălatul
  • bucălatu‑
  • bucălată
  • bucălata
plural
  • bucălați
  • bucălații
  • bucălate
  • bucălatele
genitiv-dativ singular
  • bucălat
  • bucălatului
  • bucălate
  • bucălatei
plural
  • bucălați
  • bucălaților
  • bucălate
  • bucălatelor
vocativ singular — —
plural — —
bucălav adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălav
  • bucălavul
  • bucălavă
  • bucălava
plural
  • bucălavi
  • bucălavii
  • bucălave
  • bucălavele
genitiv-dativ singular
  • bucălav
  • bucălavului
  • bucălave
  • bucălavei
plural
  • bucălavi
  • bucălavilor
  • bucălave
  • bucălavelor
vocativ singular — —
plural — —
bucălan adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălan
  • bucălanul
  • bucălană
  • bucălana
plural
  • bucălani
  • bucălanii
  • bucălane
  • bucălanele
genitiv-dativ singular
  • bucălan
  • bucălanului
  • bucălane
  • bucălanei
plural
  • bucălani
  • bucălanilor
  • bucălane
  • bucălanelor
vocativ singular — —
plural — —
bucălai adjectiv
adjectiv (A120)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălai
  • bucălaiul
  • bucălaiu‑
  • bucălaie
  • bucălaia
plural
  • bucălai
  • bucălaii
  • bucălaie
  • bucălaiele
genitiv-dativ singular
  • bucălai
  • bucălaiului
  • bucălaie
  • bucălaiei
plural
  • bucălai
  • bucălailor
  • bucălaie
  • bucălaielor
vocativ singular — —
plural — —
bucălău1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A114)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălău
  • bucălăul
  • bucălaie
  • bucălaia
plural
  • bucălăi
  • bucălăii
  • bucălăi
  • bucălăile
genitiv-dativ singular
  • bucălău
  • bucălăului
  • bucălăi
  • bucălăii
plural
  • bucălăi
  • bucălăilor
  • bucălăi
  • bucălăilor
vocativ singular — —
plural — —
bucăliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucăliu
  • bucăliul
  • bucăliu‑
  • bucălie
  • bucălia
plural
  • bucălii
  • bucăliii
  • bucălii
  • bucăliile
genitiv-dativ singular
  • bucăliu
  • bucăliului
  • bucălii
  • bucăliei
plural
  • bucălii
  • bucăliilor
  • bucălii
  • bucăliilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucălat, bucălatăadjectiv

  • 1. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: bucălai bucăliu busnat durduliu grăsuliu grăsuț rotund antonime: scofâlcit supt
    • format_quote N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. DLRLC
    • format_quote Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. DLRLC
    • format_quote Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179. DLRLC
    • format_quote Nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, bucălată. (BR.-VN.) CADE
etimologie:
  • cf. bucă DEX '09 DEXI DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.