31 de definiții pentru bucluc
din care- explicative (19)
- morfologice (4)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bucluc sn [At: JAHRESBER. III, 314 / V: boc~, ~liuc, butliuc, blucug / Pl: ~uri / E: tc bokluk] 1 (Reg) Baligă. 2 (Reg; îe) A mânca ~ A spune minciuni. 3 (Reg; pex) Orice fel de gunoi. 4 (Reg; lpl) Obiecte neînsemnate Si: bichisuri[1], mărunțișuri. 5 (Fig; prt) Bagaj. 6 (Fig) Faptă condamnabilă. 7 (Pfm) Situație neplăcută în care se află cineva Si: belea, necaz. 8 (Reg) Ceartă. 9 (Înv) Învălmășeală.
- Cuvântul-titlu bichis nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucluc s.n. 1 (pop., fam.) Situație neplăcută în care se află cineva; încurcătură, necaz, (fam.) belea, daraveră. Nourul acela-i cu bucluc (SADOV.). 2 Ceartă, necaz, supărare, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat (CR.). 3 (reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate și fără mare valoare; catrafuse. Am găsit și secure pe sub buclucurile d-tale (CR.). 4 (reg.) Gunoi folosit ca îngrășămînt. • pl. -uri. și bocluc s.n. /<tc. bokluk „excremente”; „murdărie”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCLUC, BOCLUC (pl. -ucuri, ‼ -uce) sn. 1 Băn. Trans. Gunoiu (în spec. de vită) ¶ 2 Încurcătură, belea; supărare, necaz: a da de ~; a băga în ~; a scăpa de ~; proverb: caută bocluc cu lumînarea aprinsă (ZNN.) ¶ 3 pl. Calabalîc, catrafuse, lucrușoare: își aveau ei buclucurile lor, ascunse în dosul stodoalei (GRIG.) [tc. bokluk].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. Nourul acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. SADOVEANU, 23. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întîmple una ca asta. SEBASTIAN, T. 224. 2. Ceartă, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat. CREANGĂ, P. 306. Caută bucluc (sau buclucul) cu luminarea. 3. (Mold., Bucov., mai ales la pl.) Obiecte neînsemnate, mărunțișuri. V. calabalîc, catrafuse. Nimerindu-se însă să aibă rămase în buclucurile sale numai două sticle de burgund (= vin) roșu, domnul abate ne-a biruit. SADOVEANU, Z. C. 17. Am găsit și secure, și frînghie... pe sub buclucurile d-tale. CREANGĂ, P. 134. ◊ (La sg., în construcții eliptice, precedat de negații) Lucru fără importanță, fleac, moft. Bre, bre, bre, dar ce omăt zdravăn! Iarnă, nu bucluc! CONTEMPORANUL, VIII 298. – Variantă: bocluc (ȘEZ. IV 4) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. 2. Ceartă, discordie. 3. (Reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate; mărunțișuri. V. calabalîc, catrafuse. [Var.: bocluc s. n.] – Tc. bokluk.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCLUC ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; încurcătură. 2) Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare neînsemnată aflate în posesia unei persoane (și constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucluc n. Mold. V. bocluc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buclúc V. bocluc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCLUC s. n. v. bucluc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BOCLUC s. n. v. bucluc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOCLUC s. n. v. bucluc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOCLUC s. n. v. bucluc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
blucug sn vz bucluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bocluc sn vz bucluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucliuc sn vz bucluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
butliuc sn vz bucluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bocluc s.n. v. bucluc.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOCLUC 👉 BUCLUC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bocluc (bucluc) n. 1. încurcătură, nevoie: se ține numai de boclucuri; 2. Mold. bagaj luat în grabă, catrafuse: am găsit și secure și frânghie, sub boclucurile d-tale CR.; 3. (Banat) bucliuc, gunoiu de îngrășat pământul. [Turc. BOKLUK, excremente, de unde sensul de încurcătură, belea].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
boclúc n., pl. urĭ (turc. bokluk, murdărie). Ceartă, scandal: acest om se ține numaĭ de boclucurĭ. Belea, neplăcere, încurcăturăȚ alt bocluc acuma! Pl. Bagaje: cu boclucurile pe drum. – Și bucluc și (Arg.) burluc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucluc (fam.) (desp. bu-cluc) s. n., pl. buclucuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bucluc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclucuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucluc s. n. (sil. -cluc), pl. buclucuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucluc, -curi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUCLUC s. v. necaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUCLUC s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, gunoi, impuritate, învrăjbire, litigiu, murdărie, necurățenie, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucluc s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. GUNOI. IMPURITATE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUCLUC s. belea, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ pe el!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Bucluc ≠ pace
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bucluc (buclucuri), s. n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrășămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodărești, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” și „ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a da de bucluc / de dracu’ expr. a avea necazuri.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: bu-cluc
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucluc, buclucurisubstantiv neutru
- 1. Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva. DEX '09 DLRLCsinonime: belea necaz încurcătură
- Nourul acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. SADOVEANU, 23. DLRLC
- Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întîmple una ca asta. SEBASTIAN, T. 224. DLRLC
-
- 2. Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nimerindu-se însă să aibă rămase în buclucurile sale numai două sticle de burgund (= vin) roșu, domnul abate ne-a biruit. SADOVEANU, Z. C. 17. DLRLC
- Am găsit și secure, și frînghie... pe sub buclucurile d-tale. CREANGĂ, P. 134. DLRLC
-
etimologie:
- bokluk DEX '98 DEX '09