BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

bucal², ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr buccal] 1 Care ține de gură. 2 Privitor la gură. 3 Care se face cu gura. 4 (D. medicamente; îlav) Pe cale ~ă Pe gură.

bucal, -ă adj. Care se referă la gură, care aparține gurii. ◊ Armătură bucală v. armătură. Palatul bucal v. palat. ◊ Loc.adv. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. • pl. -i, -e. /<fr. buccal; cf. lat. bucea, -ae „gură”.

*BUCAL adj. 🫀 De gură, al gurii: orificiul ~ [fr. < lat.].

BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care se referă la gură, care ține de gură. Orificiu bucal ◊ Pe cale bucală = pe (sau prin) gură. Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală.

BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.

BUCAL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].

BUCAL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)

BUCAL ~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /<fr. bucal

bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.

*bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.

bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale

bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale

bucal adj. m., pl. bucali; f. sg. bucală, pl. bucale

BUCAL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

BUCAL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)