BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ.

biv¹ ain [At: NECULCE, ap. LET. II, 195/15 / V: ~șii / E: vsl бив] (Înv; urmat de un titlu, de o funcție) Fost Cf biosi.

biv¹ adj.invar. (înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. Nicolae Costin, biv vel vornic (NEC.). • /<slav. бнвшь.

‡BIV adv. Fost (în legătură cu titulatura unei boierii sau slujbe): ~ vel clucer [vsl. byvŭ].

BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ.

BIV adj. m. (Învechit, în legătură cu o titulatură) Fost. Nicolai Costin biv vel logofăt.

BIV adj. m. invar. (Înv.) Fost. – Slav (v. sl. bivŭ).

biv adv. se zicea odinioară de cel ce fusese într’o boierie: biv vel Logofăt. [Slav. BYVŬ, fost].

2) biv- (vsl. byvŭ, fost), prefix vechĭ egal cu „fost, ex-”: biv-logofăt, biv-vel-vornic. V. proin.

bivșii ain vz biv¹

biv adj. invar.

biv adv. – Înainte cu unele titluri, indică faptul de a se fi aflat persoana respectivă într-o funcție în care nu mai este: biv vel logofăt, fost mare cancelar; biv vornic, fost vistiernic. Sl. byvŭ. Termen administrativ, nu aparține limbii vii. Înv.

BIV adj. v. ex, fost.

biv adj. v. EX. FOST.

BIV s. n. sg. v. biu. substantiv neutru