20 de definiții pentru amăreală

Explicative DEX

AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietatea de a avea un) gust amar; (rar) amărăciune. ◊ Amăreala merelor și a perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe acestea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile sale expectorante, împotriva afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

amărea sf [At: (a. 1784) HEM 1021 / V: (reg) ~rală / Pl: ~eli / E: amărî + -eală] 1 Amărâre (1). 2 Amărăciune (1). 3 Amărăciune (3). 4 (Îs) ~la vinurilor Boală microbiană a vinurilor, manifestată prin gustul lor amar. 5 (Ccr) Om amărât și slab. 6 (Reg) Plantă erbacee din familia polygalaceelor, cu frunze lanceolate, flori albastre sau rozee, fructul în formă de capsulă Si: șerpariță (Polygata amara). 7 (Reg) Plantă erbacee din familia polygalaceelor Si: iarbă grasă, iarbă lăptoasă, oloisă, seceruică, șerpariță, șopărliță, tămâioare (Polygata vulgaris). 8 (Reg) Plantă din familia polygaceelor Si: iarbă lăptoasă, șerpariță, șopărliță (Polygata comosa). 9 (Îs) Boală a merelor și a perelor, manifestată prin apariția pe acestea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar.

AMĂREA (pl. -eli, -ele) sf. 1 Amărăciune: nu e nici o dulceață să nu fie urmată de ~ (RET.) 2 🌿 Mică plantă ierboasă cu flori mai adesea albastre, roșietice, mai rar albe; crește prin fînețele uscate, prin locurile nisipoase de la cîmp, coline și din munți; din cauza proprietăților sale tonice, expectorante și sudorifice, e întrebuințată în medicină în contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulg., p. comosa) (🖼 91) [amărî].

AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. Însușirea de a fi amar, gust amar; amărăciune. Amăreala pelinului. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre sau roz, mai rar albe, care, datorită proprietăților ei tonice și expectorante, se întrebuințează contra afecțiunilor pulmonare (Polygata); iarbă-lăptoasă, șopîrliță.

AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, întrebuințată contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopîrliță. – Din amărî + suf. -eală.

AMĂREALĂ ~eli f. Gust amar. /a amărî + suf. ~eală

amăreală f. mică plantă erbacee, numită și șerpariță, întrebuințată în contra afecțiunilor pulmonare (Polygala).

amăreálă f., pl. elĭ (d. amar, amărăsc. Gust amar. – Și -rală, pl. relĭ și rălĭ.

amăra sf vz amăreală

IARBĂ (pl. ierburi, ierbi) sf. 1 🌿 Ori-ce plantă anuală sau cu tulpină anuală care nu devine niciodată lemnoasă, ci rămîne moale și fragedă: ~ verde; a sta culcat pe ~; ca frunza și ca iarbă 👉 FRUNZĂ; din pămînt, din ~ verde, a) de ori-unde se va găsi, fie cît de departe sau cît de greu de găsit: din pămînt, din ~ verde, să te duci să-mi aduci herghelia (ISP.); b) deodată, fără veste, fără să se știe cum și de unde: îndată răsări, ca din pămînt, din ~ verde, un smochin mare (ISP.); ~ de leac, buruiană de leac, plantă medicinală; a căuta ca iarba de leac, a căuta un lucru, greu de găsit, cu stăruință, ca și cum nu ne putem lipsi de el; (P): așteaptă, murgule, să paști ~ verde, se zice cuiva care e tot amînat cu vorbe, cu făgădueli care nu se vor împlini niciodată 2 Însoțit de un adj. sau de un sbst., designează un mare număr de nume de plante: ~-ALBĂ, plantă ierboasă, cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-trandafirii sau gălbui; cultivată adesea ca plantă ornamentală; numită și „ierbăluță” sau „panglicuță” (Phalaris arundinacea) (🖼 2579); ~-ALBASTRĂ, plantă ierboasă, cu tulpina și cu frunzele vîrtoase, cu flori mai adesea violacee (Molinia coerulea) (🖼 2580); ~-AMA = GRANAT2; – IARBA-ASINULUI = LUMINIȚĂ; ~-ASPRĂ = ȚĂPOȘI1; ~-BĂLOSĂ = TĂTĂNEASĂ;IARBA-BĂLȚII = PĂIUȘ 3; -IARBĂ-BĂRBOA, plantă ierboasă, cu florile verzi sau roșii-cafenii, dispuse ca un mănunchiu de spice; numită și „costrei”, „iarbă-ghimpoasă” sau „mohor (negru)” (Panicum crus galli) (🖼 2581); -IARBA-BROAȘTELOR, mică, plantă erbacee acuatică, cu flori albe și frunze cordiforme, ce plutesc deasupra apei; numită și „limba-broaștei” sau „mușcatul-broaștelor” (Hydrocharis morsus ranae) (🖼 2583); – IARBA-BUBEIPĂPĂLĂU; – IARBA-CAILOR = FLOCOȘI; -IARBA-CANARAȘULUI 👉 CANARAȘ; -IARBA-CERBILORPIEPTĂNARIȚĂ; – IARBA-CIUMEI1 👉 CIUMĂREA; – IARBA-CIUTEI1 👉 CIU; – IARBA-CIUTEI2 = URECHELNIȚĂ; – IARBA-CÎNELUI 👉 CÎINE; – IARBA-CÎMPULUI, plantă ierboasă cu florile verzi-alburii sau violacee, așezate în spice; numită și „iarba-vîntului” sau „păiuș” (Agostis alba) (🖼 2582); – IARBA-COCOȘULUI = COCOȘEL1 👉 COCOȘEL 5; – IARBA-CODRULUI = MĂTRĂGUNĂ; – IARBA-DATULUI-ȘI-A-FAPTULUI = FECIORICĂ; – IARBĂ-DE-BOALE, IARBĂ-DE-TOATE-BOALELE = USTUROIȚĂ ; – IARBĂ-DE-COSITOR = BARBA-URSULUI ; – IARBĂ-DE-CURCĂ = FUMĂRIȚĂ ; – IARBĂ-DE-DURERI = COADA-COCOȘULUI ; – IARBĂ-DE-FRIGURI = TRAISTA-CIOBANULUI ; – IARBĂ-DE-LINGOARE(LUNGOARE)1 👉 LÎNGOARE ; – IARBĂ-DE-LUNGOARE2 = USTUROIȚĂ ; – IARBĂ-DE-LUNGOARE3 = GĂLBĂJOA ; – IARBĂ-DE-MARE, plantă ierboasă acuatică cu tulpina plutitoare și cu frunzele în formă de panglici; crește sub apă pe fundul mării; cu frunzele uscate ale acestei plante se umplu perne și saltele (Zostera marina) (🖼 2584); – IARBĂ-DE-NEGI = ROSTOPASCĂ ; – IARBĂ-DE-SGAIBĂ = SGRĂBUNȚI ; – IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ 👉 ȘOALDINĂ ; – IARBĂ-DE-STRĂNUTAT = ROTOȚELE-ALBE ; – IARBĂ-DE-URECHI, plantă ierboasă cu frunzele cărnoase, late și lungărețe sau ovale, cu flori galbene-verzui; numită și „iarba-urechii”, „iarbă-grasă”, „oloisă” sau „verzișoară” (Sedum maximum) (🖼 2585) ; – IARBĂ-DE-VĂTĂMĂTU = VĂTĂMĂTOARE ; –IARBĂ-DEASĂ, plantă ierboasă cu tulpini, subțiri, delicate, cu flori verzui dispuse cîte 2-5 în mici spice (Poa nemoralis) (🖼2587); -IARBA-DEGETELOR = CINCI-DEGETE ; – IARBA-DRAGOSTEI = LIMBA-CUCULUI ; – IARBA-DRUMURILOR = FRUNZĂ-DE-POTCĂ ; – IARBĂ-DULCE1 = LEMN-DULCE ; – IARBĂ-DULCE2 = ROURI ; – IARBĂ-ENGLEZEASCĂ = ZIZANIE1 ; – IARBA-FECIOAREI sau IARBA-FECIORILOR = FECIORI ; – IARBA-FIARELOR sau FIERULUI 👉 FIER ; – IARBA-FETEI 👉 IARBĂ-MOALE ; – IARBĂ-FLOCOA = CĂTUȘNICĂ și TALPA-GÎȘTEI1 ; – IARBA-GĂII 👉 GAIE ; – IARBĂ-GHIMPOA = IARBĂ-BĂRBOA și GHIMPARIȚĂ ; – ~-GRA1, mică plantă erbacee grasă cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase și lucioare, cu flori galbene; numită și „grașiță” sau „porcină”; vlătarele tinere ale acestei plante se mănîncă ca salată (Portulaca oleracea) (🖼 2586); – ~-GRA2 = ~-DE-URECHI ; – ~-GRA3 URECHELNIȚĂ; -IARBA-IEPURELUI = TREMURĂTOARE; – ~-LĂPTOA = AMĂREA; – IARBA-LUI-DMNEZEU = LEMNUL-DOMNULUI; – IARBA-LUPULUI = IARBA-CIUTEI1; -~-MARE, frumoasă plantă ierboasă, cu tulpăna dreaptă, vîrtoasă și păroasă, ramificată în partea superioară; face flori galbene dispuse în capitule mari și frumoase la vîrful tulpinei; e întrebuințată de popor contra tusei și altor boale, iar femeile își spală părul cu rădăcina ei fiartă în apă, ca să crească lung; numită și „oman” (🖼 2588) ; – IARBA-MÎȚEI = CĂTUȘNICĂ ; – IARBĂ-MIROSITOARE = VIȚELAR ; – IARBA-MLAȘTINII = RUGI1 ; – IARBĂ-MOALE, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, cu frunze lungi și ascuțite, aspre pe margini, cu flori albe, așezate la vîrful tulpinii; numită și „iarba-fetei” (Stellaria holostea) (🖼 2590) ; – IARBĂ-NEAGRĂ1, mic arbust, cu frunze mici, cu flori trandafirii, mai rar albe (Calluna vulgaris) (🖼 2589) ; – IARBĂ-NEAGRĂ2, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, ca și pețiolul frunzelor, cu flori brune-purpurii pe din afară, galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia umbrosa) (🖼 2592) ; – IARBĂ-NEAGRĂ3 = BUSUIOC-SĂLBATIC ; – IARBĂ-NEAGRĂ4 = BUBERIC ; – IARBA-NEBUNILOR -SPÎNZ1 ; – IARBA-OSULUI¹, mic arbust, cu flori galbene, ce crește pe coline și pe pășunile uscate din munți; numit și „ferestrău”, „mălăoiu”, „ruje” sau „ruja – soarelui” (Helianthemum chamaecistus)(🖼 2591); – IARBA-OSULUI2 = MĂLĂOAIE ; – IARBA-OVĂSULUI = OBSI ; – IARBA-PĂRULUI = PERIȘOR1 ; – IARBA-PORCULUI = BRÎNCĂ ; – IARBA-PURICELUI1 sau PURICILOR = ~-ROȘIE2 ; – IARBA-PURICELUI2 = PURICARIȚĂ ; – ~-PUTUROASĂ, plantă ierboasă, cu flori albe, dispuse în umbele; numită și „buruiană pucioasă” sau „pucioagnă” (Bifora radians) (🖼 2593) ; – IARBA-RAIULUI = VETRICE1 ; – IARBA- RÎNDUNELEI = ROSTOPASCĂ ; – IARBA-RANEI = VĂTĂMĂTOARE ; – ~-ROȘIE1, plantă ierboasă, cu tulpina roșiatică, cu frunzele dințate și flori galbene; numită și,,cîrligioară„ (Bidens cernuus) (🖼 2594); – ~ROȘIE2 DENTIȚĂ;~ROȘIE3 = TRESTIE-DE-CÎMPURI;~ROȘIE4 RĂCULEȚ;~ROȘIE5 = DINTELE-DRACULUI;~ROȘIE6 PUNGULIȚĂ;~ROȘIE7, plantă ierboasă, cu flori albe trandafirii sau roșii purpurii, dispuse în spice cilindrice (Polygonum persicaria) (🖼 2595); – ~SĂRATĂ BRÎNCĂ și SĂRICICĂ;IARBA-ȘARPELUI1, plantă, cu frunzele acoperite cu peri aspri, cu flori albastre, rar roșii sau albe, căutate de albine; se credea odinioară că e bună contra mușcăturii șerpilor; numită și,,ochiul-mîței” (Echium vulgare) (🖼 2596); – IARBA-ȘARPELUI2 = MAMA-PĂDURII; – IARBA-ȘARPELUI3, plantă cu tulpina de jur împrejur păroasă, cu flori albastre sau roșietice; e întrebuinată de popor că leac contra mușcăturii șerpilor, numită și „șopîrliță” sau „ventrilică” (Veronica latifolia); – ~-SCĂIOA, mică plantă ierboasă, cu tulpini numeroase întinse pe pămînt, cu flori verzui sau violete, așezate cîte două în spice mici în vîrful tupinei (Tragus racemosus) (🖼 2597); – ~SFÎNTĂ = LEMNUL-MAICII-DOMNULUI; – IARBA-SFÎNTULUI-HRISTOFOR ORBA; – IARBA-SFÎNTULUI-IOAN1, plantă, originară din sudul Germaniei, cu flori albastre, și cu un miros foarte tare; numită și „șerlai” (Salvia sclarea) (🖼 2598); – IARBA-SFÎNTULUI-IOAN2 = RĂSCOAGE;IARBA-SGAIBEI = SGRĂBUNȚI; – IARBA-STUPULUI = ROINIȚĂ1; – IARBA-SURPĂTURII = FECIORI; – IARBA-SURZILOR, plantă ierboasă, cu flori albe gălbui (Saxifraga aizoon) (🖼 2599); – IARBA-TĂIETURII = VINDECEA; – IARBA-TÎLHARULUI = ORBA; – IARBA-TUNULUI = URECHELNIȚĂ; – IARBA-UNTULUI = VERIGEL; – IARBĂ-USTUROA, plantă ierboasă, cu tulpina cenușie și acoperită de peri, cu frunzele dințate și cu flori roșii-purpurii ce miros ușor a usturoiu; numită și „usturoi-de-lac” (Teucrimum scordium) (🖼 2600); – IARBA-VÎNTULUI1, plantă ierboasă, cu flori violacee sau verzui, dispuse în spice mici (Agrostis spica venti) (🖼 2601); – IARBA-VÎNTULUI2.3.4 = CĂTUȘNICĂ, IARBA-CÎMPULUI și OBSI; – IARBA-VĂTĂMĂTURII = GHIMPARIȚĂ;IARBA-VULTURULUI, plantă cu tulpina dreaptă și vîrtoasă, cu flori galbene, dispuse în capitule numeroase reunite la vîrful tulpinei (Hieracium umbellatum) (🖼 2602) 3 ⚔️ ~ de pușcă, praf de pușcă 4 ~ pucioasă, sulf, pucioasă: tocmind într’o nucă ~ pucioasă (CANT.) 5 Iarba acului, antimoniu sulfurat [lat. hĕrba].

Ortografice DOOM

amărea s. f., g.-d. art. amărelii; pl. amăreli

amărea s. f., g.-d. art. amărelii; pl. amăreli

amărea s. f., g.-d. art. amărelii; pl. amăreli

amăreală, -reli.

Enciclopedice

POLYGALA L., POLIGALA, AMĂREALĂ, fam. Polygalaceae. Gen originar din Europa, Africa de S, Australia, cca 550 specii, perene, erbacee, semiarbuști sau arbuști. Frunze alterne, uneori opuse sau în verticil, caduce, sesile, înguste, lanceolate. Flori (sepale cu aspect variabil, cele 2 interioare mai mari și colorate, aripile caliciului persistă pe fruct devenind verzi, petala din față în formă de carenă, deseori cu un apendix pețiolat, fimbriat, cele 2 laterale mai slab dezvoltate sau lipsesc, stamine concrescute pînă spre vîrf, albastre, roz, albe sau bicolore) dispuse, de obicei, în raceme sau spice terminale multiflore. Fructul, o capsulă comprimată, cordiformă, ovată sau rotundă, pieloasă. Semințe glabre sau pubescente.

Argou

amăreală s. f. sg. tristețe, necaz

Sinonime

AMĂREA s. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopârliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpăriță, șerpânță, șopârliță.

AMĂREA s. v. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopîrliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpariță, șerpînță, șopîrliță.

Intrare: amăreală
amăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărea
  • amăreala
plural
  • amăreli
  • amărelile
genitiv-dativ singular
  • amăreli
  • amărelii
plural
  • amăreli
  • amărelilor
vocativ singular
plural
amărală substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăra
  • amărala
plural
  • amăreli
  • amărelile
genitiv-dativ singular
  • amăreli
  • amărelii
plural
  • amăreli
  • amărelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amărea, amărelisubstantiv feminin

  • 1. (Proprietatea de a avea un) gust amar. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Amăreala pelinului. DLRLC
    • 1.1. rar Amărăciune. DEX '09 DLRLC
      sinonime: amărăciune
    • 1.2. Amăreala merelor și a perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe acestea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. DEX '09
  • 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile sale expectorante, împotriva afecțiunilor pulmonare; iarbă-lăptoasă (Polygala vulgaris). DEX '09 DLRLC
    sinonime: șopârliță
etimologie:
  • Amărî + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.