17 definiții pentru adversar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adversár, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. III, 38 / Pl: ~i, ~e / E: fr adversaire, lat adversarius] 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. 2 Dușman. 3 Persoană care concurează cu alta Si: rival. 4 (Pol) Contracandidat. 5 Persoană care se opune unei concepții sau unei ideologii.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., v. rival, vrăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului.Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – Fr. adversaire (lat. lit. adversarius).

ADVERSÁR, -Ă s.m. și f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius].

ADVERSÁR, -Ă s. m. f. 1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de întrecere. (< fr. adversaire, lat. adversarius)

ADVERSÁR ~i m. Persoană care aspiră în concurență cu alta în atingerea aceluiași scop; concurent; rival. /<fr. adversaire, lat. adversarius

adversar m. cel ce se opune, care se luptă împotrivă.

*adversár, -ă s. (lat. adversarius). Care ți se opune, dușman, potrivnic, antagonist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adversár s. m., pl. adversári

adversár s. m., pl. adversári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADVERSÁR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) împotrivitor, râvnaci. (Și-a întrecut toți ~ii la sprint.) 2. s., adj. v. dușman.

ADVERSAR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) împotrivitor, rîvnaci. (Și-a întrecut toți ~ la fugă.) 2. s., adj. dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.)

Adversar ≠ aliat, partizan, prieten, amic


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.

Intrare: adversar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adversar
  • adversarul
  • adversaru‑
plural
  • adversari
  • adversarii
genitiv-dativ singular
  • adversar
  • adversarului
plural
  • adversari
  • adversarilor
vocativ singular
  • adversarule
  • adversare
plural
  • adversarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adversar, -ă adversar adversară

  • 1. Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: concurent potrivnic rival 4 exemple
    exemple
    • Adversar al alcoolismului.
      surse: DLRLC
    • Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Dacă nu împărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270.
      surse: DLRLC
    • glumeț Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. sport Partener de întrecere.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: