6 definiții pentru adunător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adunător, ~oare [At: URICARIUL I, 69 / V: (îrg) ~iu a, sm / Pl: ~i, ~oare / E: aduna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care adună (1). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) econoamă. 5 sm Muncitor care adună fânul, cerealele etc. 6 sn Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. 7 sf (Îs) ~oare de miere Albină.

ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător.

ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător.

ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care adună. ◊ Fig. Prisăcărița... îi făcea în fiecare luni lăutoare de buruieni alese, ca să nu-l urască adunătoarele de miere. SADOVEANU, P. M. 50.

ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care adună; econom. – Din aduna + suf. -(ă)tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adunătór adj. m., s. m., pl. adunătóri; f. sg. și pl. adunătoáre

Intrare: adunător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adunător
  • adunătorul
  • adunătoru‑
plural
  • adunători
  • adunătorii
genitiv-dativ singular
  • adunător
  • adunătorului
plural
  • adunători
  • adunătorilor
vocativ singular
  • adunătorule
plural
  • adunătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adunător, -oare adunător (2)

etimologie:

  • Aduna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09