12 definiții pentru adjudecător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adjudecător, ~oare smf vz adjudecator

ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din fr. adjudicateur.

ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din fr. adjudicateur.

ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face adjudecarea la o licitație. [Cf. fr. adjudicateur].

ADJUDECĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face adjudecarea la o licitație. (< fr. adjudicateur)

ADJUDECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face adjudecare la o licitație publică. /<fr. adjudicateur

adjudecător1 m. cel ce adjudecă.[1]

  1. 1. În original: adjudecator, posibilă greșeală de tipar. — LauraGellner

adjudecator, ~oare smf, a [At: DA ms / V: -că- / Pl: ~i, ~oare / E: adjudeca + -ător] 1-2 (Persoană) care face adjudecarea la o licitație publică.

*adjudicatór, -oáre adj. Care adjudică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adjudecătór (rar) s. m., pl. adjudecătóri

adjudecătór s. m., pl. adjudecătóri

adjudecătoáre (rar) s. f., g.-d. art. adjudecătoárei; pl. adjudecătoáre

adjudecătoáre s. f. → judecătoare

Intrare: adjudecător
adjudecător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjudecător
  • adjudecătorul
  • adjudecătoru‑
plural
  • adjudecători
  • adjudecătorii
genitiv-dativ singular
  • adjudecător
  • adjudecătorului
plural
  • adjudecători
  • adjudecătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)