15 definiții pentru aditiv (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aditiv, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr additif] 1 a (Mat) Referitor la operația de adunare. 2 a (Fiz; d. o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. 3 sm Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile.

ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. m. Substanță care se adaugă unui produs pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. [Pl. și: (n.) aditive] – Din fr. additif.

ADITÍV, -Ă, aditivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. 2. S. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile sau pentru a obține noi calități. – Din fr. additif.

ADITÍV s. n. Substanță care se adaugă la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile. – Fr. additif.

ADITÍV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif].

ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus)

aditív s. m. Substanță care se adaugă (la furaje) ◊ Timișoara. Specialiștii Centrului de chimie au realizat noi tipuri de coloranți pentru industria pielăriei, o serie de ignifuganți pentru fibrele sintetice, pigmenți pentru emailuri și mase plastice, precum și o bogată gamă de produse pentru agricultură: pesticide, îngrășăminte chimice, aditivi furajeri, biostimulatori pentru creșterea și coacerea plantelor.” R.l. 15 I 83 p. 5 (din fr. additif; PR; DN3)

ADITÍV1 ~ă (~i, ~e) și substantival mat. Care se referă la operația de adunare. /<fr. additif

ADITÍV2 ~e n. Substanță care se adaugă în proporții mici la un ulei mineral pentru a-i ameliora proprietățile. /<fr. additif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aditív1 adj. m., pl. aditívi; f. aditívă, pl. aditíve

aditív adj. m., pl. aditívi; f. sg. aditívă, pl. aditíve

aditív s. n., pl. aditíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADITIV DEPRESÁNT s. (CHIM.) anticongelant.

ADITIV DEPRESANT s. (CHIM.) anticongelant.

Intrare: aditiv (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aditiv
  • aditivul
  • aditivu‑
plural
  • aditivi
  • aditivii
genitiv-dativ singular
  • aditiv
  • aditivului
plural
  • aditivi
  • aditivilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)