13 definiții pentru acaț acațiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acaț sm [At: POLIZU / V: (reg) ~ău, ~ie, acățiu, arcăț / Pl: ~i / E: mg akác] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia). corectată

ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Din magh. akác.

ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Din magh. akác.

ACÁȚ, acați, s. m. (Regional; și în forma acațiu) Salcîm. Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. – Variantă: acáțiu s. m.

ACÁȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acáțiu s. m.] – Magh. akác.

ACÁȚ ~i m. reg. Arbore cu tulpina înaltă, cu coroană rară și ramuri spinoase, cu frunze compuse și flori albe sau galbene grupate în ciorchine; salcâm. /<ung. akác

acaț m. Tr. V. acacia. [Ung. AKÁTZ].

ACÁȚIU s. m. v. acaț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acáț (reg.) s. m., pl. acáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acáț, acați, s.m. (acăț) – (reg.; bot.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia). A fost introdus în România după 1750. Lemnul e utilizat în construcții și pentru foc. Util ca și gard viu. ♦ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură, 1979). Mierea de salcâm este folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX) < germ. Akazie < lat. accacia.

acáț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).

Intrare: acaț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaț
  • acațul
  • acațu‑
plural
  • acați
  • acații
genitiv-dativ singular
  • acaț
  • acațului
plural
  • acați
  • acaților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M71)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acațiu
  • acațiul
  • acațiu‑
plural
  • acați
  • acații
genitiv-dativ singular
  • acațiu
  • acațiului
plural
  • acați
  • acaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acaț acațiu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170.
      surse: DLRLC

etimologie: