11 definiții pentru aborigen (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigène] (Liv) Băștinaș.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

aborigén, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne

aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.

ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: aborigen (s.m.)
  • silabație: a-bo-ri-gen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborigen
  • aborigenul
  • aborigenu‑
plural
  • aborigeni
  • aborigenii
genitiv-dativ singular
  • aborigen
  • aborigenului
plural
  • aborigeni
  • aborigenilor
vocativ singular
  • aborigenule
  • aborigene
plural
  • aborigenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aborigen, -ă aborigen (2) aborigenă

etimologie: