opțiuni
  • info

29 de definiții pentru șiroi (vb.)

din care

Explicative DEX

ȘIROI2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid). A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.

șiroi3 vi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 72/6 / V: (reg) ~răi, ~rloi, ~rui (Pzi: 3 șiruie), șurăi, șur~, șurui (Pzi: 3 șuruie), (nob) ~a / Pzi: 3 ~ește / E: fo] 1 (D. ape) A curge cu repeziciune, producând un zgomot caracteristic Si: (rar) a șuvoi2. 2 (Pex; d. lichide) A se prelinge în șuvițe (4) (abundente). 3 (D. obiecte îmbibate cu un lichid, sau d. ceva care secretă un lichid) A se scurge lichidul (din ele) în șuvițe (4) (abundente).

ȘIROI2, pers. 3 șiroiește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ape; p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. ♦ (Despre lucruri îmbibate sau care secretează un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). – Din șiroi1.

ȘIROI2, șiroiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă, p. ext. despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa și- roindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16. Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255. (În forma șirul) Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78. ◊ (Despre lucruri îmbibate cu un lichid sau care secretă un lichid) Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4. M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49. Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42. 2. (Despre ape curgătoare) A curge (repede). (Atestat înforma șuroi) Cu fruntea lovită în piatraunde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60. ◊ Fig. Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239. – Variante: șuroi, șirui, șurui (VLAHUȚĂ, la TDRG) vb. IV.

A ȘIROI pers. 3 ~iește intranz. 1) (despre lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. 2) A secreta un lichid din abundență. /Onomat.

șiroì v. a curge în șiroaie: sângele cum șiroia NEGR.

șirăi v vz șiroi3

șirloi2 v vz șiroi3

șiroia v vz șiroi3

șirui4 v vz șiroi3

șurăi1 v vz șiroi3

șuroi2 v vz șiroi3

șurui2 v vz șiroi3

șuvoi2 vi [At: MURNU, I. 81 / V: (reg) șiv~ / Pzi: 3 ~esc / E: șuvoi1] (Rar; d. ape) A șiroi3 (1).

ȘIRUI1 vb. IV v. șiroi.

ȘUROI vb. IV v. șiroi3.

ȘURUI vb. IV v. șiroi2.

șiruì v. V. șiroì.

șuruì v. a curge în șiroaie: îi șurue sângele. [Onomatopee (v. șiroiu)].

1) șiroĭésc și șiruĭésc saŭ șíruĭ, a -í v. intr. (d. șiroĭ și rudă cu cĭuruĭ, cĭucĭur). Curg șiroaĭe: șiroĭesc orĭ șiruĭe lacrămile. V. șurluĭ.

șúruĭ v. intr. V. cĭuruĭ 2.

Ortografice DOOM

șiroi1 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiește, imperf. 3 pl. șiroiau; conj. prez. 3 să șiroiască

șiroi2 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șiroiește, imperf. 3 sg. șiroia; conj. prez. 3 să șiroiască

șiroi vb., ind. prez. 3 sg. șiroiește, imperf. 3 sg. șiroia; conj. prez. 3 sg. și pl. șiroiască

șiroi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șiroiesc, conj. șiroiască)

Sinonime

ȘIROI vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)

ȘIROI vb. (rar) a șuvoi. (Apa ~ pe jgheaburi.)

ȘUVOI vb. v. șiroi.

șuvoi vb. v. ȘIROI.

Intrare: șiroi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șiroi
  • șiroire
  • șiroit
  • șiroitu‑
  • șiroind
  • șiroindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • șiroiește
 (să)
  • șiroiască
  • șiroia
  • șiroi
  • șiroise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • șiroiesc
 (să)
  • șiroiască
  • șiroiau
  • șiroiră
  • șiroiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuroi
  • șuroire
  • șuroit
  • șuroitu‑
  • șuroind
  • șuroindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • șuroiește
 (să)
  • șuroiască
  • șuroia
  • șuroi
  • șuroise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • șuroiesc
 (să)
  • șuroiască
  • șuroiau
  • șuroiră
  • șuroiseră
șiroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șurui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurui
  • șuruire
  • șuruit
  • șuruitu‑
  • șuruind
  • șuruindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • șuruiește
 (să)
  • șuruiască
  • șuruia
  • șurui
  • șuruise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • șuruiesc
 (să)
  • șuruiască
  • șuruiau
  • șuruiră
  • șuruiseră
șirăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șirui
  • șiruire
  • șiruit
  • șiruitu‑
  • șiruind
  • șiruindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • șiruiește
 (să)
  • șiruiască
  • șiruia
  • șirui
  • șiruise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • șiruiesc
 (să)
  • șiruiască
  • șiruiau
  • șiruiră
  • șiruiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiroiverb

  • 1. (Despre ape; prin extensiune despre alte lichide) A curge sau a se prelinge în șiroaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curge prelinge
    • format_quote Filoftei, cu cămașa udă pe spate și cu apa șiroindu-i pe ceafă și în barbă, le dădea afară cu ispolul. DUMITRIU, P. F. 16. DLRLC
    • format_quote Sîngele... șiroia, umplînd pămîntul. SADOVEANU, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Auzi cum șiruie afară, De-a lungul streșinilor, ploaia! IOSIF, PATR. 78. DLRLC
    • 1.1. (Despre lucruri îmbibate sau care secretă un lichid) A lăsa să se scurgă sau să se prelingă un lichid în șiroaie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîrligele șiroiau de apă. DUMITRIU, P. F. 4. DLRLC
      • format_quote M-am trezit pe mal, fulgerînd cu coada ochiului spre locul primejdiei; biruitor, însă, într-o jalnică stare, cu straiele șiroind și lipite de trup. SADOVEANU, Î. A. 49. DLRLC
      • format_quote Fruntea călărețului șiroia de sudoare. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
  • 2. (Despre ape curgătoare) A curge repede (și abundent). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curge
    • format_quote Cu fruntea lovită în piatra unde șuroia apa pe jgheaburi de două ori de trei mii de ani. C. PETRESCU, R. DR. 60. DLRLC
    • format_quote figurat Îi trecuse năvala răului și prin vine îi șiroia o răcoare proaspătă de grădină umedă. DUMITRIU, N. 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.