opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

tuhăi2 v vz țuhăi1

tuhui v vz țuhăi1

țohăi v vz țuhăi

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV, Tranz. (Regional) A purta de colo pînă colo, a pune la munci grele; a hărțui. Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154.

țuhăì v. Mold. a maltrata: îi țuhăește mai rău decât pe vite CR. [Origină necunoscută].

țúhăĭ și -ĭésc v. tr. (imit. după vre-o interj. *țu, ța, ho). Nord. Fam. Pun la muncă prea grea, port prea mult: soldațiĭ aŭ fost țuhăițĭ răŭ în războĭ, aĭ țuhăit răŭ haĭna asta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țuhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, 3 sg. țuhăiește, imperf. 1 țuhăiam; conj. prez. 1 sg. să țuhăiesc, 3 să țuhăiască

țuhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, imperf. 3 sg. țuhăia; conj. prez. 3 să țuhăiască

țuhăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, imperf. 3 sg. țuhăia; conj. prez. 3 sg. și pl. țuhăiască

Intrare: țuhăit
țuhăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuhăit
  • țuhăitul
  • țuhăitu‑
  • țuhăită
  • țuhăita
plural
  • țuhăiți
  • țuhăiții
  • țuhăite
  • țuhăitele
genitiv-dativ singular
  • țuhăit
  • țuhăitului
  • țuhăite
  • țuhăitei
plural
  • țuhăiți
  • țuhăiților
  • țuhăite
  • țuhăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țuhăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuhăi
  • țuhăire
  • țuhăit
  • țuhăitu‑
  • țuhăind
  • țuhăindu‑
 singular plural
  • țuhăiește
  • țuhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuhăiesc
 (să)
  • țuhăiesc
  • țuhăiam
  • țuhăii
  • țuhăisem
a II-a (tu)
  • țuhăiești
 (să)
  • țuhăiești
  • țuhăiai
  • țuhăiși
  • țuhăiseși
a III-a (el, ea)
  • țuhăiește
 (să)
  • țuhăiască
  • țuhăia
  • țuhăi
  • țuhăise
plural I (noi)
  • țuhăim
 (să)
  • țuhăim
  • țuhăiam
  • țuhăirăm
  • țuhăiserăm
  • țuhăisem
a II-a (voi)
  • țuhăiți
 (să)
  • țuhăiți
  • țuhăiați
  • țuhăirăți
  • țuhăiserăți
  • țuhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuhăiesc
 (să)
  • țuhăiască
  • țuhăiau
  • țuhăiră
  • țuhăiseră
tuhui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țohăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuhăi, țuhăiescverb

  • 1. regional A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hărțui plictisi sâcâi
    • format_quote Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.