țeleni v vz țelini

ȚELENI = ÎNȚELENI.

ȚELINĂ², țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., sb. celina.

înțăleni v vz înțeleni

înțălina v vz înțeleni

înțălini v vz înțeleni

înțeleni [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~țăl~, ~țălini, ~lini, (cscj) ~lina / Pzi: ~nesc / E: în- + țelină] 1 vi (D. pământ) A se întări, a se preface în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 vtf (Îvr) A provoca prefacerea pământului în țelină. 3 vt (Reg; d. semințe; spc d. grâu) A înțărâna (2). 4 vi (Fig) A rămâne nemișcat, împietrit, perplex Si: a încremeni. 5-6 vtr (A lăsa sau) a sta în nemișcare, în inactivitate Si: a (se) înțepeni, a (se) fixa. 7 vr (Șfg) A se înrădăcina.

înțelina v vz înțeleni

înțelini v vz înțeleni

țalină² sf vz țelină²

țelenă sf vz țelină²

țelină² sf [At: (a. 1563) DERS / V: (reg) ~lenă, țelnă, țeri~, țal~ / Pl: ~ni, (îrg) ~ne / E: vsl цѣлѣна] 1 Teren care nu a fost lucrat niciodată 2 Teren care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: (reg) cățea (23), (îrg) ogor, paragină¹, rât², (Ban) țarină¹ (20). 3 (Îlav) În ~ Necultivat. 4 (Îal) Părăginit. 5 (Îe) A sparge (sau a tăia, a strica, a desfunda) ~na A desțeleni. 6 (Reg) Pământ, cât se poate lua o dată cu hârlețul. 7 (Rar) Cantitate de pământ. 8 (Reg) Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat timp de unul sau mai mulți ani în scopul refacerii fertilității solului Si: ogor, pârloagă. 9 (Reg) Loc pe care crește iarba pentru fân Si: fâneață. 10 (Reg) Loc de pe care s-a cosit fânul. 11 (Reg) Loc într-o pădure de pe care s-au tăiat copacii Si: curătur (2). 12 (Reg) Pășune. 13 (Reg; prc) Iarbă. 14 (Îrg) Pământ desțelenit de curând, arat și semănat după ce a stat mai multă vreme nelucrat Si: ogor. 15 (Buc) Ogor semănat cu in.

țelini vir [At: DOSOFTEI, PAR. 130^r/22 / V: țeleni / Pzi: ~nesc / E: țelină²] 1-2 (Îrg; d. pământ) A se preface în țelină² (1) Si: a se înțeleni, a se părăgini.

țelnă² sf vz țelină²

țerină³ sf vz țelină²

❍ CELER = ȚELINĂ.

ÎNȚELENI, ❍ ÎNȚELINI (-nesc) I. vb. tr. 1 🚜 A preface în țelină; a usca pămîntul: soarele... cu căldura sa dogori și înțeleni huma cea jilavă (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ A lăsa nelucrat; a lăsa să stea în loc, în neactivitate, amorțit: gura lumii cine-o poate înțeleni, coane? (D.-ZAMF.) ¶ 3 A înțepeni pe cineva într’un loc, ca să nu se mai poată urni: l-am trimis după tîrgueli și acolo l-a înțelenit Dumnezeu. II. vb. intr. și refl. 1 🚜 A se preface în țelină; a se întări (pămîntul), a se usca; a se părăgini: are să puie... să-și dea o săpătură țapănă, căci prea s’a înțelenit pămîntul (ISP.) ¶ 2 F A rămîne nemișcat, neîntrebuințat, a amorți; a se înțepeni: așa înțelenise, de pustia de vreme, mai tot satul (DLVR.); de cînd sîntem făcute, n’a venit nimeni să ne deschiză, de înțelenisem așa (ISP.) ¶ 3 A se înrădăcina, a se fixa: toată dragostea lui se ’nțelenise în lucrul stăpînesc, și ori-ce altă simțire părea străină de inima lui (GN.).

ÎNȚELINI 👉 ÎNȚELENI.

❍ȚĂLINĂ = ȚELINĂ.

ȚELINĂ¹, ȚĂLINĂ (pl. -ini) sf. 🚜 Pămînt ce nu s’a lucrat încă sau care s’a lăsat mulți ani nearat: țelină și mărăcini va fi tot pămîntul (BIBL.); Ștefan ar fi înjugat pe Poloni la plug și, arînd cu ei o țălină din preajma Cosminului, ar fi semănat ghindă (VLAH.) [bg. cělina, srb. cjelina].

ȚELINĂ², țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina.

ÎNȚELENI, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pămînt) A se face tare, vîrtos; a se bătători, a se întări (prin necultivare din cauza secetei sau a frigului). Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590. ◊ Tranz. Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278. 2. Intranz. Fig. A rămîne nemișcat; a înlemni, a încremeni, a împietri. Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49. Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294. 3. Refl. A se înțepeni. S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25. ◊ Tranz. Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291. (Fig.) Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.

ȚELINĂ¹, țeline și țelini, s. f. Pămînt nearat sau lăsat mulți ani nelucrat; pîrloagă. Boii mei, cînd aud doină, Ară țelină și moină. NEGRUZZI, S. II 26. Munca a desfundat pămînturile, a scos buturugile, a rupt țelinile, cu un cuvînt, a dat valoare și preț pămîntului. I. IONESCU, P. 207. Uite, mergem să arăm, Țelina să despicăm, Că avem să semănăm. TEODORESCU, P. P. 484. ◊ Expr. (Despre pămînt) A rămîne în țelină = a rămîne nelucrat. Opri fierul plugului în pămîntul rămas în țelină, acoperit cu iarbă săracă. DUMITRIU, N. 146. ♦ Pășune, fîneață. Dă de o poiană cu o țelină frumoasă, în a cărei margine se afla un izvor. BOTA, P. 30.

A ÎNȚELENI ~esc tranz. 1) (despre terenuri care nu mai sunt lucrate) A se preface în țelină; a se acoperi de buruieni; a se părăgini; a se pârlogi. 2) (despre ființe) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a îngheța; a înlemni; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. /în + țelină

ȚELINĂ² ~i f. Suprafață de pământ special necultivat un timp îndelungat; pârloagă. A valorifica ~a. ◊ A răsturna ~a a desțelini. [G.-D. țelinii] /<bulg., țelina, sb. cjelina

înțelenì v. 1. a se face țelină: pământul nelucrat înțelenește; 2. fig. a amorți: înțelenirăm de frică; 3. a se înrădăcina: ura și dușmănia se înțelenesc NEGR.

țelină f. pământ ce n’a fost încă lucrat. [Bulg. ȚELINĂ].

înțelenésc v. intr. (d. țelină, pămînt nelucrat). Rămîn în părăsire, nelucrat, vorbind de pămînturĭ. Înlemnesc, încremenesc, rămîn ca de peatră de frică ș. a. V. refl. Devin țelină, rămîn părăsit: pămîntu se înțelenește dacă nu-l lucrezĭ. Mă înțepenesc într’un loc: ura se înțelenise în el. – Vechĭ și țelenesc și înțelinez. V. împirlogesc.

2) țélină f., pl. ĭ (bg. rus. cĭeliná). Pămînt nelucrat încă. V. pîrloagă.

înțeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțelenesc, 3 sg. înțelenește, imperf. 1 înțeleneam; conj. prez. 1 sg. să înțelenesc, 3 să înțelenească

țelină¹ (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țelinii; pl. țelini

înțeleni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțelenesc, imperf. 3 sg. înțelenea; conj. prez. 3 să înțelenească

țelină² (pământ nelucrat) (reg.) s. f., g.-d. art. țelinii; pl. țelini

înțeleni vb., ind. prez. 3 sg. înțelenește, 3 pl. înțelenesc, imperf. 3 sg. înțelenea; conj. prez. 3 sg. și pl. înțelenească

țelină (pământ nelucrat, pășune) s. f., g.-d. art. țelinii; pl. țelini

înțeleni

țelină

înțelenesc.

țelină, -nii gen. a.

țelină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic).

ÎNȚELENI vb. v. împietri, încremeni, încuiba, înlemni, înmărmuri, înrădăcina, înțepeni, petrifica, statornici.

ÎNȚELENI vb. v. bătători.

ȚELINĂ s. v. paragină.

înțeleni vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNCUIBA. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNRĂDĂCINA. ÎNȚEPENI. PETRIFICA. STATORNICI.

ÎNȚELENI vb. a se bătători, a se întări, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)

ȚELINĂ s. paragină, pîrloagă, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Pămîntul a ajuns o ~.)

țelini, pers. 3 sg. țelinește, vb. IV (înv.) a se face țelină, pământ nelucrat.

înțelení, v.t.r. A lăsat (pământul) mai mulți ani nearat; a se pustia. – Din în + țelină „pârloagă” (MDA).

țélină, s.f. v. țălină („pământ nelucrat”).

țelină, s.f. – v. țălină („pământ nelucrat”).