știrici² vr [At: A I, 31 / Pzi: 3 ~icește / E: ns cf știră (vz știr⁶)] (Trs; d. oi) A deveni stearpă.

știrici¹ vt [At: SLAVICI, N. II, 327 / V: (reg) st~ / Pzi: ~icesc / E: știre + -ici] (Reg) 1 A căuta să afle ceva (cu viclenie) Si: a iscodi. 2 A înștiința.

ȘTIRICI, știricesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A căuta să afle ceva; a cerceta, a se informa; a iscodi. Va putea să alunge orice prepus din mintea lui Lică, pentru ca numai într-un tîrziu să-i vină gîndul de a știrici încotro a plecat. SLAVICI, N. II 172. 2. A comunica, a da de știre. (Refl. impers.) Mie mi s-a știricit C-aveți un rob nespovedit. La TDRG.

A ȘTIRICI ~esc tranz. reg. 1) A afla culegând știri prin vicleșug. 2) (informații) A face cunoscut; a da de știre; a vesti; a înștiința; a anunța; a informa. /știre + suf. ~ici

coțofană sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 33 / Pl: ~fene / E: ns cf ucr куцохвостий] 1 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cât un porumbel, cu coadă lungă, cu penele de pe spate negre, iar cele de pe piept albe (Pica pica). 2 (Orn) Pasăre din familia corvidelor, cu ciocul puternic, întors la vârf, cu coada în formă de daltă, mai lungă decât corpul, cu penele negre pătate cu alb, care fură obiecte sclipitoare și este gălăgioasă Si: (reg) caragață, caragațin, ciorcobară, ciorcușă, coțofeică, frașcă, garagace, sarcoi, scaragață, țarcă, țarcoi, țărcușă, vrașcă (Pica caudata). 3 (Îvp; îe) Mâncat de ~feni pe șale Bubos. 4 (Îae) Jupuit. 5 (Prt) Femeie rea. 6 (Prt) Femeie guralivă. 7 (Prt) Țigancă. 8 (Reg; pan) Bucată de lemn ca o cătușă care ține împreună capetele celor doi căpriori pe care se sprijină acoperișul casei Si: (reg) cătușă, chingă, cocoșlău, găinar, limba-caprei Vz limbă, primblă, prinsoare, scleamă. 9 (Reg; pan) Fiecare dintre capetele furculițelor ce se încrucișează peste inima carului.

stirici v vz știrici¹

știrică sf [At: MARIAN, O. II, 48 / V: (reg) ster~ / Pl: ~ici / E: ns cf știrie²] (Orn; Olt; Ban) Coțofană (Pica pica).

coțofánă f., pl. ene (rudă cu ngr. kótsyfas, merlă). Sud. O pasăre din neamu corbuluĭ și a gaițeĭ, cu penele albe și negre și numită încă și caragață, țarcă și știrică (pica caudata). Fig. Femeĭe vorbăreață.

știrícă f., pl. ĭ (cp. cu sîrb. švraka, știrică. V. șofrac). Olt. Coțofană, țarcă.

știricésc v. tr. Trans. Ban. Umblu după știrĭ, cercetez, mă informez: el a știricit tot (Agrb. Înt. 123). Comunic, daŭ o veste.

știrici (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricesc, 3 sg. știricește, imperf. 1 știriceam; conj. prez. 1 sg. să știricesc, 3 să știricească

știrici (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricesc, imperf. 3 sg. știricea; conj. prez. 3 să știricească

știrici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. știricesc, imperf. 3 sg. știricea; conj. prez. 3 sg. și pl. știricească

ȘTIRICI vb. v. anunța, cerceta, comunica, informa, iscodi, încunoștința, înștiința, vesti.

știrici vb. v. ANUNȚA. CERCETA. COMUNICA. INFORMA. ISCODI. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. VESTI.

ȘTIRICĂ s. v. coțofană.

știrică s. v. COȚOFANĂ.

știrici², pers. 3 sg. știricește, vb. IV refl. (reg.; despre oi) a deveni stearpă.