ÎNVIORA (-orez) I. vb. tr. 1 A da iarăși viață, a însufleți, a face să-și revină în simțiri: o stropiră cu apă, și d’abia, d’abia o mai înviorară (ISP.) ¶ 2 A înveseli: o veselie ușoară înviora iarăși pe toată lumea (CAR.). II. vb. refl. A căpăta viață, a se însufleți, a se îmbărbăta: inimile Dacilor se învioarează și strigăte de bucurie sbucnesc din toate părțile (VLAH.) [viu].