2 definiții pentru întărâtăcios
Explicative DEX
întărâtăcios, ~oasă a [At: DA ms / Pl: ~oși, ~oase / E: întărâta + -ăcios] 1-2 (Rar) Care întărâtă (cu bucurie).
Arhaisme și regionalisme
întărâtăcios, întărâtăcioasă, adj. (reg., înv.) care întărâtă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întărâtăcios
întărâtăcios adjectiv
| adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)