ÎNGHIMPA (-ghimp) vb. tr. și refl. 1 A (se) îngheța, a (se) împunge (cu un ghimpe, etc.): alunecam în apă, înghimpîndu-mă în mărăcini (D.-ZAMF.); A visat că s’a ’nghimpat și umblă la picior legat (PANN); l-a înghimpat o albină; boldul Satanei se vede că-i înghimpase (CRG.); Ⓕ: nu suferea ca vorbe de deșertăciuni lumești să înghimpe fecioareștile-i urechi (GN.) ¶ 2 Ⓕ A îmboldi.