îndălui vt [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 54 / V: (reg) unduli (Pzi: ~lesc) / Pzi: ~esc / E: mg indulni] (Reg) 1 A pierde vremea. 2 A urzi o intrigă.

îndăluí, îndăluiesc, v.r. (reg.) A se porni, a pleca. – Din magh. indulni „a porni” (MDA).

îndălui, îndăluiesc, vb. refl. – (reg.) A se porni, a pleca (Moisei și Borșa). – Din magh. indulni „a porni” (MDA).

îndălui, îndăluiesc, vb. refl. – A se porni, a pleca. Termen atestat în Moisei și Borșa. – Probabil din magh. indulni.