ÎNDRĂGI (-ăgesc) I. vb. tr. A-i cădea drag, a prinde dragoste de cineva sau de ceva: cine-i auzea glasul, nu putea să o privească și să nu o îndrăgească (ODOB.); apoi iar se întorcea în Iași, îndrăgindu-i pentru o bucată de vreme (CRG.); Ⓕ: el de mititel îndrăgise cartea (STAM.). II. vb. refl. A se îndrăgosti, a se înamora: doar n’am orbul găinilor, ca să mă îndrăgesc de un soldan ca dînsul (ALECS.); mergînd ea înlăuntru... s’au și îndrăgit unul în altul (SB.).