ÎNCORDA (-dez) I. vb. tr. 1 🎼 ⚔️ A întinde coarda sau coardele (unui instrument, ca arcul, vioara, etc.): puse mîna pe arc, îl încordă și gata era să repează săgeata (ODOB.) ¶ 2 A întinde cît mai mult, a-și pune toată puterea: încordîndu-și brațele vînjoase pe măjile încărcate cu pește (VLAH.); Ⓕ: a-și ~ mintea; privirea, etc.: și-mi încordez privirea, să pot zări sitarul printre frunze (BR.-VN.) ¶ 3 A întări: el încordează brațul celor ce se ridică întru numele lui (ISP.) ¶ 4 A ținea strîns: a(-și) ~ calul; Glasul tău îl îmblînzește (e vorba de un cal), mîna ta îl încordează (ALECS.) ¶ 5 A lega vița: ~ via ¶ 6 A plesni pe cineva cu un biciu, a biciui: a prins a ~ mortul cu biciul și a-l bate (SB.). II. vb. refl. 1 A se întinde (ca și coarda unui arc): simți că sîngele i se încălzește și vinele i se încordează (SLV.) ¶ 2 A se opinti, a-și pune toate puterile: încordîndu-se și scuturndu-se odată voinicește, iară și-aretă puterile sale (CRG.) ¶ 3 A se înțepeni: se încordă în lungul trupului și îngheță rigid... în dreptul oglinzii (DLVR.) ¶ 4 A se înteți: cererile calicului de Joe se încordau și poftea la jertfe (ISP.); îndată ce se încordează lupta, Turcii... dau foc orașului (I.-GH.).