ÎNCONDEIA (-eiez, ‼-eiu) vb. tr. 1 A văpsi, a desena în diferite colori: o casă... cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru (DLVR.); moțul bălțat, ca și cum ar fi încondeiat de mîna omului (DLVR.); și sprîncenele arcate... Cu o singură trăsură măestrit le încondeie (EMIN.) ¶ 2 A face diferite desenuri pe ouăle de Paști, cu ajutorul condeiului (👉 CONDEIU 5): femeile se pun dis-dimineață să ’încondeieze și să roșească ouă (LUNG.) ¶ 3 A înnegri sprîncenele cu bețisorul numit „condeiu” ¶ 4 Ⓕ A nota rău pe cineva (într’un raport, etc.); a vorbi de rău pe cineva, a ponegi: parcă sînteți colonelul meu, cînd ne încondeiază la memoriu (BAS.); lăsați-l pe mîna mea, c’oiu și eu cum să-l încondeiez la Măria Sa (ISP.).