ÎNCOLĂCI (-ăcesc) vb. tr. și refl. A (se) învîrti, a (se) întortochia, a (se) încovriga, a (se) înfășura de jur împrejur, formînd unul sau mai multe cercuri ori colace: îi ieși înainte balaurul plesnind din coadă și încolăcindu-se (ISP.); încolăcind biciul pe d’asupra cailor (DLVR.); omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul (CAR.); dealurile... se ’ncolăcesc, se ’ncalecă și închid zarea din toate părțile (VLAH.).