ÎNCADRA vb. I. tr. 1. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă. ◊ a înconjura; a împresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări a unui ritm de muncă etc. (< fr. /s’/encadrer)