împrumutat¹ sn [At: ZANNE, P. V, 337 / Pl: ~uri / E: împrumuta] (Pop) 1-2 împrumut (1-2). 3-6 Împrumutare (3-4, 7-8). 7 (Pex) Imitare.

împrumutat², ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 89/3 / Pl: ~ați, ~e / E: împrumuta] 1-2 a (D. bunuri) Care este (dat cuiva sau) luat de la cineva, urmând să fie restituit ulterior. 3-4 (D. sume de bani) Care este (oferită sau) luată de la cineva, urmând a fi restituita o sumă echivalentă ca valoare. 5 a (Pop; îs) Zile ~e Perioadă de timp cuprinsă între 12 și 24 martie. 6 a (Lin; d. cuvinte, construcții lexicale) Preluat din altă limbă. 7 a (D. obiceiuri) Care este adoptat de la o altă comunitate. 8 a (D. frumusețe) Obținută prin mijloace artificiale. 9 a (Înv) Reciproc. 10 a Imitat. 11-12 smf Persoană care a luat de la cineva (un bun sau) o suma de bani care urmează să iie restituit(ă) ulterior Si: datornic, debitor, împrumutător (2).

ÎMPRUMUTAT, -Ă, împrumutați, -te, adj. (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Luat de la altul sau din altă parte, imitat. Cuvîntul împrumutat se încetățenește în structura limbii de adopție, încît cu timpul numai lingviștii îi mai recunosc originea. MACREA, F. 18. Acele ziceri sînt sau romînești, uitate, sau împrumutate. NEGRUZZI, S. I 257.

împrumuta [At: PSALT. 69/35 / Pzi: împrumut, (înv) ~tez / E: împrumut] 1-2 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 3-4 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva o sumă de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare. 5 vt (Lin) A prelua cuvinte dintr-o altă limbă. 6 A adopta obiceiuri ale unei alte comunități. 7 (Pex) A imita.

‡APRUMUTA (PS.-SCH.) = ÎMPRUMUTA.

ÎMPRUMUTA, împrumut, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement în cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. ◊ Fig. Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Am împrumutat bani de la un prieten. ◊ Refl. (Popular, construit cu prep. «la») Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.

A ÎMPRUMUTA împrumut tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut

împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].

împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 2 sg. împrumuți, 3 împrumută; conj. prez. 1 sg. să împrumut, 3 să împrumute

împrumuta (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumută

împrumuta vb., ind. prez. 1 sg. împrumut, 3 sg. și pl. împrumută; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumute

împrumut adv., sb. și vb.

ÎMPRUMUTA vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTAT, -Ă adj. (< împrumuta < împrumut + suf. -a): în sintagmele adjectiv împrumutat, adverb împrumutat, conjuncție împrumutată, cuvânt împrumutat, formă împrumutată, interjecție împrumutată, numeral împrumutat, parte de vorbire împrumutată, prepoziție împrumutată, substantiv împrumutat și verb împrumutat (v.).

On ne prête quaux riches (fr. „Nu se împrumută decît celor avuți”) – zicală franceză, care are două sensuri: primul sens – propriu – care rezultă și din traducerea românească, și un sens figurat, care recunoaște faptul că unor oameni deosebit de înzestrați din punct de vedere intelectual le sînt atribuite calități, fapte sau expresii ieșite din comun. De exemplu, cînd sînt multe cuvinte de duh puse în seama unor oameni celebri ca Mark Twain, Bernard Shaw, Caragiale, Tristan Bernard, pentru că „on ne prête quaux riches!” FOL.